Tag : chimioterapie

Zgomote – Povestirea pe care n-am sa o scriu vreodata…

…sau cum puteti sa stati in casa mea o saptamina

Daca as avea un milligram din talentul lui Raymond Carver as scrie o povestire care s-ar numi Zgomote.

*

Ar fi despre o tinara care incepe sa auda zgomote ciudate in garsoniera de deasupra ei.
As descrie zgomotele crescind tensiunea… mai intii sunete de pahare care cad si se sparg, peste citeva zile zgomote mai puternice, ca de mobile rasturnate.

Din cind in cind, de sus, s-ar auzi televizorul. Pe un post de stiri. Semn ca evenimentele din casa de deasupra s-au mai linistit.

Dar cind linistea ar parea solida, s-ar auzi din nou zgomote dure; bara de fier care se loveste de dusumea cu toate vibratiile pe care le da ecoul din tavan si din structura materialului din care e facuta bara.

Tinara s-ar enerva si-ar gindi lucruri rele (linistea ei pretioasa e tulburata acum de zgomote dubioase), dar curiozitatea ei ar creste: “deasupra statea o pensionara… n-am mai vazut-o de ceva vreme… cine oare s-a mutat de face asa de multa galagie?”

Intr-o dimineata ar auzi rostogolindu-se pe scari ceva metalic, provocind un zgomot asurzitor. Nervoasa ar parcurge holul in viteza si – ar deschide usa cu un arsenal de vorbe cetatenesti pregatite.

Pe scari ar vedea-o pe doamna A. adunind cu grija gunoaiele rasturnate odata cu galeata pe care vroia sa o coboare in pasi mici si mult prea lenti, catre tomberonul din curte.

A. ar purta o basma portocalie ca sa-si ascunda calvitia de la chimioterapie, ar avea cu 15 kg mai putin si gesturile ei ar fi stingace si tremurinde.

*
n-am niciun pic din talentul lui Carver si n-am sa pot scrie niciodata povestirea asta, dar daca va simtiti mai talentati decit mine si promiteti sa scrieti ceva care sa RAMINA, va pot lasa sa locuiti in garsoniera mea o saptamina.

1645

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!