Maine, vineri, in America la NBC, incepe un serial despre care se va vorbi foarte multa vreme – Emerald City, o reinterpretare moderna si cu suspans a povestii lui Dorothy si a Vrajitorului din Oz.
Intr-unul dintre rolurile principale e Ana Ularu, actrita pe care romanii o pot vedea si la Teatru Bulandra, dar si la Godot sau Teatru Act.
De sambata dimineata o sa cautam toti pe oriunde putem ca sa vedem primul episod Emerald City si sper din toata inima ca la noi televiziunile, ziarele si oricine are acces la o platforma cu public sa povesteasca despre munca Anei.
Nu e la primul ei film mare in strainatate – a facut in regia minunatei Susanne Bier – Serena (unde ii avea colegi pe Bradley Cooper si Jennifer Lawrence), a jucat alaturi de Tom Hanks in Inferno sau in seria tv The Borgias ( Cu Jeremy Irons in rol principal)
Era la un pas sa joace in filmul lui Giuseppe Tornatore, The Best Offer, adica obtinuse rolul la casting dar programul de filmare incurca o promisiune deja data – cea in fata Susannei Bier pentru filmul Serena.
Cum maine e premiera de la Emerald City , m-am gandit sa va povestesc o intamplare cu Ana Ularu care cred ca ii defineste caracterul si arata de ce e ea acum in carti in multe filme mari si nu sunt alti colegi ai ei de generatie.
In 2012 , la lansarea Digi Tv mi s-a propus sa prezint o emisiune de cinema (Ca-n filme) pe care postul urma sa o lanseze (am prezentat jumatate de an acea emisiune). Ne-am gandit (cu Catalina Bucur- redactor si Lucian Stan – regizor) sa pornim big time, cu niste promouri concept, sa aratam ca va fi o emisiune diferita de orice. Asa ca am ales 4 cuvinte (invata, simte, iubeste… nu mai stiu care era al patrulea) si am rugat actori din generatii diferite sa faca cate o improvizatie pe cuvantul pe care noi l-am propus. Au filmat pentru noi Mirela Oprisor, Dana Voicu, Marius Manole si … Ana Ularu.
Am sunat-o pe Ana si i-am povestit ce vrem sa facem, mi-a zis ca e la filmari in strainatate si ca poate veni doar intr-o singura zi la ora 14 si poate sta o jumatate de ora. Ca se pregateste singura, isi aduce recuzita, doar sa avem noi tot pregatit pentru filmare pentru ca nu poate sta mai mult.
Cuvantul pe care-l primise pentru improvizatie era INVATA.
A venit cu o papusa de lemn si acuarele, a facut o improvizatie despre cum invata actorii imitindu-i la inceput pe altii, si a facut o trimitere desteapta la cealalta latura a pasiunilor ei legate de actorie – scenografia – pe care lumea nu o stie foarte bine.
La plecare, o astepta afara in masina mama ei, doamna Mihaela Ularu, care ii adusese bagajul cu care urma sa plece la aeroport. Pentru ca Ana ajunsese noaptea de la filmari si pleca imediat in alta parte, cred ca la Berlin – era in februarie cand filmam.
Cand am inteles ce efort a facut ca sa ne ajute pe noi la un promo (pentru care nu-i dadeam bani, era o emisiune care nici macar nu incepuse sa fie difuzata, deci nu stia cum va arata), am intrebat-o:
De ce ai facut efortul asta? Trebuia sa imi spui ca esti atat de in scurt timp.
Tin minte raspunsul cuvant cu cuvant si-l dau exemplu mereu tinerilor actori care imi spun ca nu le ies lucruri in cariera.
“Pentru ca ti-am promis si pentru ca aveai nevoie.”
* pe 14 ianuarie o puteti vedea pe Ana Ularu la Teatrul Act in spectacolul O interventie, alaturi de Lucian Iftime, in regia lui Radu Iacoban
