Tag : invatamint

shutterstock_scoalascoala viitorului nu va fi cu memorare, ci cu dezvoltare personala

scoala viitorului nu va fi cu memorare, ci cu dezvoltare personala

zilele acestea sunt la Roma intr-un centru de testare si de cercetare pentru cauciucurile din care se fac unele dintre cele mai bune roti din lume: Bridgestone.

ieri am intilnit doi tineri foarte cool cercetatori – cu pasiune imensa pentru chimie si fizica – ambii cu inovatii in portofoliu si asta m-a facut sa ma gindesc din nou la sistemul nostru de invatamint care nu te ajuta foarte mult sa te dezvolti in mod constant, urmarindu-ti aptitudinile reale (cele in care nu doar performezi cu o nota mare, ci te si bucura, te implinesc ca om atunci cind ti le dezvolti)

*
eu sunt dintre cei care a avut multi de 10 la scoala, dintre cei carora li s-a spus ca nota 10 este rasplata suprema pentru ce inveti si ca mine cred ca sunt multi altii. astazi cred, oricit vi s-ar parea de straniu, ca sa iei numai 10 la scoala e o mare prostie.

cind eram elev nu si-a pus nimeni problema sa ma invete ca e mai important sa cresc eu cu mine in mod constant, sa fiu mai buna astazi decit am fost ieri (in oricare domeniu in care ma educ). bine, nu cred ca si-a pus problema sa invete pe nimeni din generatia mea.

generatia mea a fost obligata sa-si dezvolte memoria, invatind “pe de rost” ceea ce le dictase profesorul, fiind cu totii obligati la uniformizare ( nu doar in imbracaminte, ci si in gindire) ca sa le fie mai usor celor care ne aveau in grija.
am iesit “din sistem” cum am putut fiecare. pentru ca mai devreme sau mai tirziu am descoperit ca sistemul nu ne fericeste.
*
anul trecut am facut un interviu cu unul dintre romanii pe care sistemul de invatamint de la noi nu l-a acceptat foarte bine pentru ca gindea diferit si-a fost nevoit sa plece inca din liceu in strainatate pentru a fi apreciat. la vremea intilnirii noastre, domnul – Mihai Pohontu – era vicepresedintele Disney Gaming Division , astazi e vicepresedintele Samsung.

cind l-am intrebat cum crede ca va fi invatamintul in viitor, domnul Pohontu mi-a spus ca va fi despre cum stii sa sintetizezi informatii, despre a dezvolta o gindire practica si analitica (in structura ei) si nu despre a memora pentru ca informatiile sunt deja la indemina tuturor.

le spun asta tuturor prietenilor mei care au copii de trimis la scoala, pentru ca e important sa -i “aseze” intr-un mediu in care le va fi bine in viitor.
*
din fericire pentru copiii (dar si parintii) de astazi. au aparut si in Romania scoli private care urmaresc aptitudinile elevului, care ii dau libertatea de exprimare si il lasa sa mearga pe drumul lui, lumindu-i cale discret.

una dintre aceste scoli este Avenor care din aceasta toamna are si liceu (pina acum avea gradinita, scoala primara si scoala gimnaziala), o coala care urmareste culicura din Romania, dar face cursuri biligve si are grija si de dezvoltarea non formala tocmai pentru a descoperi aptitudinile copiiilor.

pe 7 mai au Ziua Portilor Deschise pentru ca parintii sa vada cum arata o scoala care si-a adaptat pentru viitor metoda de invatare. e un eveniment cu locuri limitate, asa ca e nevoie de o inscriere aici.

*
daca as avea un copil, scoala pe care o va urma ar fi una dintre problemele mele cele mai complicate. pentru ca imi doresc sa nu mai aiba experienta mea (chiar daca vorbim de una de , aparent succes) pentru ca in esenta si eu si statul roman am pierdut timp si bani: am studiat matematica si profesez intr-o cu alta directie – jurnalism, comunicare. iar acest paradox e rezultatul confruntarii dintre profesorul cel mai talentat si impunator din scoala, aptitudinile mele care ma si multumesc sufleteste si nevoile pietei.

e o lectie pe care toti din generatia mea am invatat-o in varianta “hardcore” si de care copiii de astazi nu mai nevoie.
*
foto covover Shutterstock

3512
retro-tvnastase vs invatatoarea spagara: sa ne intoarcem la ce conteaza

nastase vs invatatoarea spagara: sa ne intoarcem la ce conteaza

o invatatoare face presiuni meschine asupra unor parinti pentru ca nu fac cadouri suficient de consistente (dupa reperele ei) pentru profesori, directori, bodyguarzi.

rateaza tot ceea ce inseamna educatie pentru viata: cere spaga pentru aprecierea (validarea scolara) copilului si pune mai presus de orice valoarea materiala, fara sa transmita nimic din ceea ce inseamna a darui de fapt.

un politician, fost premier, e condamnat pentru a doua oara la inchisoare. pentru fraude, spaga, inselaciuni si toata lumea stie ca este un om cu un imens ego (de asta a si incercat sa se sinucida la prima condamnare) care a fost interesat intotdeauna de imaginea lui si a rezolvat ceea ce credea ca ii e util, lovind nu doar cu pumnul in masa ci si cu oricare alta arma psihologica pe care a avut-o la dispozitie odata cu puterea cu care era investit.

iar jurnalistii rateaza si ei tot ceea ce inseamna educatie pentru viata: sunt mai preocupati de nastase si-o dau la o parte pe invatatoarea spagara din agendele buletinelor lor de stiri.

din nou, nu mai vedem padurea de copaci.

sunt unii oameni care accepta (si voteaza, valindind) comportamente ca ale lui nastase pentru ca au dat spaga – la scoala, la medic, ca sa obtina o slujba. au invatat de mici ca te poti ridica mai usor cu o pirghie materiala, folosindu-te de influenta si nu de inteligenta.

astazi la buletinele de stiri, nastase ar trebui sa fie la si altele. si-ar trebui sa vedem reportaje despre ancheta invatatoarei spagare si a altora asemeni ei. si-ar trebui sa vedem reportaje despre parintii care s-au delimitat de cei care au aratat inregistrarea cu protestul invatatoarei, ba chiar i-au exclus din comitetul lor pe “nesupusii” intru spaga.

oamenii se construiesc in scoala.

nu vreau sa stiu ce invatatori/ profesori a avut adrian nastase de a ajuns asa cum este astazi, dar sper sa ne orientam astazi – pentru liderii nostri de miine – atentia asupra profesorilor si invatatorilor pe care-i avem in scoli.

si buni, si rai. pe unii sa-i dam exemplu – ca sa incepem sa gasim mentori, pe ceilalti sa-i eliminam din sistem.

depinde de noi daca subiectul asta ramine pe agenda buletinelor de stiri.

 

2196
coffeeTheodor Paleologu – despre scoala, cocosismul la romani si lipsa structurii

Theodor Paleologu – despre scoala, cocosismul la romani si lipsa structurii

de astazi, de fapt, incepe 2014 pentru ca ne-am reintors la munca.
o sa invatam lucruri noi in zilele care vor urma, o sa traim lucruri noi si o sa ne reamintim de intimplari vechi.
o sa ne luam modele dintr-unii mai inteligenti, o sa ne luptam cu mintea si cu trupul nostru ca sa invingem oboseala, necazurile, ego-urile noastre si ale altora.

mi-ar placea sa incepeti anul acesta de noi invataturi si invataminte cu rindurile de mai jos transcrise dintr-o conferinta la Universitate pentru Asociatia Studentilor in Universitate Bucuresti, din noiembrie 2013, in care eram alaturi de domnul Theodor Paleologlu.

Cineva l-a intrebat despre identitatea romaneasca si domnia sa a raspuns relaxat despre romanisme, cu detalii din viata sa, rezultind ceea ce mie mi se pare a fi o definitie minunata a ceea ce suntem si avem de corectat la noi insine.

*
“Exista un fel de cocosism romanesc care, de fapt, compenseaza lipsa de siguranta. Cocosismul il vedem in multe fenomene, mitologizarea anumitor aspecte ale vietii romanesti sau in relatii diplomatice exagerate.

Noi avem o literature extrem de bogata despre specificul national, mai mult decit alte tari. Blaga, Noica, Nichifor Trainic, Ralea, Staniloaie. E interesanta obsesia asta, suntem atit de obsedati de definirea specificului national.

Din pacate in scoala romaneasca nu invatam suficient sa ne spunem gindurile, tot invatam pe dinafara niste chestii.
Nepoata-mea care are 21 de ani a invatat la Bacalaureat aceleasi timpenii pe care le-am invatat si eu cu 20 de ani inainte. Nu-mi venea sa cred

(din sala: probabil ca si nepotii dvs vor invata)

In Romania se intimpla acest gen de cocosism care compenseaza increderea de sine tocmai pt ca lucrurile sunt asa in invatamint – si pe vremea lui Ceausescu era si mai rau cu latura asta represiva, cu descurajarea gindirii – care a ramas insa in invatamint-, descurajarea increderii in sine, descurajarea spiritului critic. Sa inveti pe dinafara, toate astea erau prezente, si inca mai abitir.

Din cauza asta nu-mi bateam capul sa fiu premiant, ma concentram pe ce imi placea mie mai mult si asta era. Tin minte ca ajunsese profesoara de matematica sa se roage de mine sa copies ceva, ca sa=mi dea o nota. Nu indraznea sa-mi dea o nota proasta ca eram o glorie a liceului pentru ca eram bun in alte domenii.
Eu citeam Blaga si jucam teatru putin.

Dar cind am ajuns in Franta, intr-o scoala catolica, pentru ca sistemul lor favoriza gindirea critica, dintr-o data am devenit un elev model care ilustra parca o notita din jurnalul lui Titu Maiorescu, de la 16 ani cind era la Viena intr-un liceu si scria “o sa le arat eu magarilor de vienezi ce va sa zica un roman”.

Faptul ca m-am format in Franta a rasucit un resort interior, am practicat un stahanovism intellectual dus la extrem.

Cind eram la Berlin si erau studenti din multe tari puteam sa recunosc un eseu scris de un roman pe neve: pentru ca avea idei interesante, dar era o ciulama. Fara organizare, fara structura.

Iar cind am ajuns eu in Franta exact asta imi reprosau profesorii; spuneau in mod regulat “idei excelente, cultura remarcabila, lipsa totala de metoda”.

Se refereau la structurare, la plan pe care noi nu-l invatam in scoala.”

2568
missing piecesmissing pieces … in invatare si nu numai

missing pieces … in invatare si nu numai

o excursie matinala printre creatiile de pe deviantart si descoperirea lui submaestro cu acesta lucrare care se numeste Missing Pieces 🙂

si-un articol genial in washington post: cum invatam cel mai bine? de ce copiii de acum invata mai repede decit copiii din anii 60 de exemplu?

e vorba de un studiu al unui cercetator in “stiinte cognitive” – Daniel Willingham – care spune cam asa:

sunt trei posibilitati de a invata:

1. un copil invata sa se joace cu un joc video prin propriile incercari

2. un copil invata acelasi joc uitindu-se/ furind la un jucator mai experimentat.

3. un copil invata direct de la un jucator mai experimentat, prin indrumarea directa a acestuia.

si sustine cercetatorul, cea mai des intilnita situatie este prin propria explorare.

doar ca … merge mai departe la un studiu nou despre” three fundamentally different learning opportunities; learning from physical evidence, learning from the observation of goal-directed action, and learning from communication.”

iar concluzia e minunata si ati putea intelege de ce o mare parte din oamenii care au schimbat lumea s-au opus sistemului clasic de invatamint, acumulind informatii prin propria explorare.

when a more knowledgeable person not only provides information but tunes the communication to the knowledge of the learner, that is, in an important sense, teaching.

So whatever value you attach to “naturalness,” bear in mind that much of what children learn in their early years of life may not be the product of unaided exploration of their environment, but may instead be the consequence of teaching. Teaching might be considered a quite natural state of affairs.

 

2098

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!