Tag : personaje

2D-Among-Us-19Atunci cand personajele preferate trăiesc în realitatea noastră

Atunci cand personajele preferate trăiesc în realitatea noastră

Text de Raluca Antuca

V-am povestit mai demult de proiectul care transpune eroii din operele clasice în cele mai banale locuri pe care noi le frecventăm în fiecare zi: la metrou, pe stradă, în parc. Urbanul devine renascentist sau renascentismul devine urban?

Acel contrast de esență, pentru că simbolizează timpuri și lumi diferite, și aparență, căci acele personaje nu se potrivesc fizic acestei societăți contemporane, se regăsește și în proiectul celor de la 2D Among Us.

Doar că de această dată domnițele, cavalerii și îngerii sunt înlocuiți de personaje de desene animate, precum Shaggy din Scooby Doo, personaje de animații și din filme foarte populare, cum ar fi Zoolander, Up și Toy Story.

Mă întreb cum ar fi dacă cele două universuri s-ar contopi…

2D-Among-Us-1 2D-Among-Us-2 2D-Among-Us-4 2D-Among-Us-12 2D-Among-Us-13 2D-Among-Us-14 2D-Among-Us-15 2D-Among-Us-17 2D-Among-Us-19 2D-Among-Us-24 2D-Among-Us-30 2D-Among-Us-31 2D-Among-Us-32 2D-Among-Us-34 2D-Among-Us-35 2D-Among-Us-38 2D-Among-Us-39 2D-Among-Us-40 2D-Among-Us-42

1719

Cum ar arăta prințesele Disney în rochii potrivite vremurilor în care trăiau?

Text de Raluca Antuca

Cred că Walt Disney ar fi foarte fericit acum dacă ar vedea cât de îndrăgite sunt personajele din filmele produse de studio-ul de animație pe care l-a realizat. Mai ales că planurile lui erau considerate la vremea aceea o „nebunie”.

Sunt sigură că ar zâmbi cu gura până la urechi dacă ar vedea în câte moduri au fost reinterpretate prințesele Disney… fie au fost îmbătrânite pentru a vedea cum ar arăta la 80 de ani, fie au trecut printr-un proces de demachiere pentru a le vedea naturale, fie au fost aduse în timpurile moderne prin tatuaje și outfituri moderne.

Însă cum ar fi dacă prințesele ar fi purtat rochiile potrivite vremurilor în care trăiau? Deși respectă stilurile acelor timpuri, nu sunt îndeajuns de autentice, iar asta ne-o arată Claire Hummel, sub pseudonimul Schoomlah. Ea a realizat o serie de ilustrații în care Albă-ca-Zăpada, Ariel sau Rapunzel poartă rochiile pe care le purtau femeile în acea perioadă.

Claire a făcut puțin research ca să vadă unde exact se încadrează fiecare personaj, pentru că nu numai perioadele sunt diferite, ci și culturile. Jasmine face parte din lumea arată, iar povestea lui Mulan a avut loc în China antică.

Filmulețul de mai sus i-a fost inspirație artistei ale cărei lucrări le puteți vedea aici!

[gallery columns="2" size="large" ids="42308,42310,42311,42312,42313,42314,42315,42309,42316,42317,42318,42319,42320,42321"]

 

2353
alexmdc4Un ilustrator demască cele mai cunoscute personaje

Un ilustrator demască cele mai cunoscute personaje

Text de Raluca Antuca

În fiecare zi a vieții noastre vedem lucruri pe care le luăm ca atare și ne întâlnim cu oameni ale căror “prime impresii” nu se schimbă. Pur și simplu nu dăm importanță sau nu ne sinchisim să aflăm ce s-ar putea ascunde în spatele unor trăsături banale. Poate fi vorba de comoditate sau de nepăsare, dar sunt sigură că există câteva chestiuni comune care pot uni două persoane diferite la prima vedere.

Pe acest principiu, un ilustrator pe nume Alex Solis demască cele mai cunoscute personaje ale culturii pop și ne arată adevărata lor identitate. Seria se numește Icons Unmasked, iar portretele realizate în stilul desenelor animate ne arată alter-egouri care te vor surprinde cu siguranță.

Solis face legătura între două personaje diferite, folosindu-se de o trăsătură comună, fie legată de aspectul lor, fie de personalitate. Iar succesul seriei se explică chiar prin această conexiune inteligentă. Ilustratorul încearcă să dea noi sensuri unor personaje pe care lumea le-a văzut de multe ori, iar rezultatul lui a căpătat deja forma unei cărți pe care o găsiți aici. Îi vei privi pe Donald Trump, Storm Trooper și Mister Burns cu alți ochi!

Care este preferatul tău? 🙂

alexmdc1 alexmdc2 alexmdc3 alexmdc5 alexmdc6 alexmdc7 alexmdc8 alexmdc9 alexmdc11 alexmdc12 alexmdc14 alexmdc15 alexmdc16 alexmdc17

1931
daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-17__700Părinții și-au costumat copiii în personaje Star Wars

Părinții și-au costumat copiii în personaje Star Wars

Text de Raluca Antuca

Lansarea celui mai recent film din franciza Războiul Stelelor, “Star Wars- The Force Awakens“, a fost un motiv de fericire pentru fani, dar și pentru cei care nu au urmărit seria, pentru că le-a stârnit curiozitatea. Chiar și Mark Zuckerberg, recent devenit tătic, și-a arătat entuziasmul.

A costumat-o pe micuța Max într-un Jedi cu o sabie în mână, asemănătoare celei purtate de Darth Vader. Fotografia a strâns aproape trei milioane de like-uri și a lansat un nou trend. Fanii din toată lumea i-au urmat exemplul și au postat imagini cu micuții lor costumați în personajele de film.

Pregătiți-vă pentru o doză de drăgălășenie în stilul Star Wars.

daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-14__700 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-24__700 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-30__700 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-32__700 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-74__700 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-75__700 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-151 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-202__700 daughter-max-star-wars-fan-mark-zuckerberg-771__700 image252-jpeg__700 Lara__700 yoda1__700

1929
This-Mom-Went-All-Out-To-Make-Veggies-Look-More-ExcitingCreativitate în farfurie pentru copii

Creativitate în farfurie pentru copii

Text de Raluca Antuca

Pentru unii, arta se face cu acuarela pe hârtie, iar pentru alții cu ulei pe pânză. Designerii lucrează cu materiale și foarfeci, iar mămicile cu felurile de mâncare. Samantha Lee este una dintre cele mai talentate artiste al cărei material de bază este mâncarea.

Ea poate transforma orice fel de mâncare într-un personaj Disney și nu numai. Fie că este vorba de magicianul Harry Potter sau de supereroul Batman, orezul și legumele din farfurie pot căpăta forma lor datorită mâinilor pricepute ale Samanthei.

Pe lângă faptul că a creat o comunitate imensă pe Instagram datorită fotografiilor uimitoare, artista a colaborat cu nume mari precum MasterCard și Barilla pentru design și publicitate. Partea cea mai frumoasă este că Samantha nu este motivată de faimă sau de bani. Scopul ei principal este ca toți copiii din lume să mănânce mai sănătos, iar prioritatea ei nr. 1 este să facă artă din mâncare pentru copilașii ei.

Poate că sunt eu mai ciudată, dar aceste feluri de mâncare au un efect opus în cazul meu. În loc să mă facă să le mănânc, vreau să le admir cât mai mult timp datorită ingeniozității cu care au fost realizate.

capture-20151021-133750 capture-20151021-133840 capture-20151021-133910 capture-20151021-133935 capture-20151021-134001 capture-20151021-134038 capture-20151021-134059 capture-20151021-134122 capture-20151021-134141

2935
tumblr_mkycmddpby1r3ke0zo1_500Cum ar arata in realitate personajele tale preferate din carti

Cum ar arata in realitate personajele tale preferate din carti

Text de Raluca Antuca

Cred că partea cea mai faină când citești o carte de orice fel este să-ți imaginezi orice mic detaliu și să dai o identitate proprie, subiectivă personajelor. Acum ai șansa să faci o comparație între produsul imaginației tale și portretele robot ale personajelor literare preferate.

Brian Joseph Davis a avut ideea genială de a colabora cu specialiștii din poliție, pentru a realiza aceste portrete. Artistul a urmărit descrierile amănunțite din cărți și a realizat proiectul “The Composites“. În ideea de a construi o imagine nouă, Davis a folosit programul Faces ID, care oferă utilizatorilor în jur de 10.000 de caracteristici faciale individuale din care a putut face selecția. El a urmărit textele și a selectat trăsăturile feței care se potriveau cel mai bine. În cazul în care autorul nu menționa niște trăsături, Davis a făcut niște presupuneri, luând în considerare era în care a trait scriitorul și alte elemente de narațiune care indică într-un fel sau altul aspecte de caracter.

Așadar, este vorba de o combinație de critică literară și criminalistică, care s-a finalizat prin urmatoarele portrete-robot.

Daisy Buchanan – The Great Gatsby (F. Scott Fitzgerald)

Emma Bovary – Madame Bovary (Gustave Flaubert)

Lux Lisbon – The Virgin Suicides (Jeffrey Eugenides)

Marla Singer – Fight Club (Chuck Palahniuk)

 Woland – Maestrul și Margareta (Mihail Bulgakov)

Humbert Humbert – Lolita (Vladimir Nabokov)

Hannibal Lecter- Silence of the Lambs (Thomas Harris)

Frankenstein- Marry Wollstonecraft Shelley

Jack Rorrance- The Shining (Stephen King)

 

2031
mom 14Sibiu, in secvente (part2) oamenii

Sibiu, in secvente (part2) oamenii

Denisa are 19 ani si e chelnerita pe o terasa mica din Piata Mare. ultimii 5 ani si i-a petrecut in Spania impreuna cu mama si sora ei. desi in sibiu era premianta, in primul an in spania n-a vrut sa raspunda la nicio lectie la scoala. spera sa o exmatriculeze, sa o lase repetenta ca sa se intoarca acasa. n-a vrut sa plece, dar n-a avut incotro.

cum a terminat scoala s-a intors acasa si vrea sa-si faca un business aici. la 4 ore dupa ce a ajuns in Sibiu a fost la un interviu de angajare, vazuse la intrarea in oras la o benzinarie un anunt de post liber. dupa trei luni si-a gasit job-ul de la terasa. e platita la cite ore munceste si pune toti banii deoparte pentru afacerea ei. traieste din bacsisuri.

s-a gindit sa-si faca o spalatorie pentru ca in casa bunicilor ei ar fi suficient spatiu pentru asa ceva, plus ca linga ea tocmai s-a facut un teren de fotbal; “cit stau baietii la meci, le spal masinile si pleaca tocmai bine”.

in perioada festivalului a muncit si cite 14 ore pe zi, dar nu s-a plins. “mama a fost singura femeie din piata. avea si 2 angajati. am vazut-o cum pleca dimineata si se intorcea seara. muncea mult si e un exemplu pentru mine.”

mi-ar placea sa-si indeplineasca visul cu spalatoria. e un copil foarte ambitios si bun. cind ajungeti la terasa ei, una mica, ungureasca din Piata Mare, amintiti-va ca traieste din bacsisuri. si ca un bacsis mai generos ar ajuta-o sa-i implineasca visul.

***

Adrian (deAdMAR) a fost persoana cea mai greu de intervievat pe perioada festivalului, nu pentru ca era inaccesibil, ci pentru ca nu voia sa se vorbeasca despre el. (este autorul vizualului genial din acest an, cu fata care e conectata la tehnologie si are mufe in mina ca un indemn la dialog – un text amplu despre semnificatiile visualului veti citi curind pe webcultura.ro). a cintat intr-o trupa, si-a ales facultatea pe care sa o urmeze, in ultima zi de inscriere, dupa ce a dat un ocol la toate tarabele din universitate unde erau prezentari cu materiile de admitere. e autorul multor reclame, ale tuturor afiselor teatrului Radu Stanca din Sibiu si al ultimelor doua afise ale FITS.

– cum lucrezi? te gindesti mai multe zile, faci schite?
– ascult la nesfirsit aceeasi melodie. sau recitesc din cartile mele preferate.
– ce citesti?
– eee, multe. am toate editiile aparute ale cite unei carti care-mi place. le cumpar pe toate, sa fie acolo.
– zi-mi una.
– spuma zilelor.
– si esti tentat sa vrei sa le schimbi layoutul copertelor cu ceva care sa fie mai frumos?
– nu, tot ce e acolo, fiecare litera, caseta editoriala, tot… sunt minunate daca sunt intr-o carte care-mi place.
– zi-mi ce film iti place ca sa incerc sa te apuc de undeva… obisnuiesc sa ghicesc oamenii dupa gusturile lor la filme.
– la vie de boehme – Aki Kaurismaki. sunt zile in care il vad si de doua ori.

i-am zis ca semanam foarte tare ca si eu am scris o carticica ascultind la nesfirsit un singur cintec, dar tot nu m-a lasat sa scriu despre el in articolele despre festival. in ultima zi, i-am promis ca atunci cind ajung acasa am sa ma uit la filmul lui preferat si i-am spus care e filmul meu preferat din toate timpurile (Bleu – Kieslowski).

ce nu i-am spus este ca intr-o vreme cumparam toate DVD-urile cu Bleu din librarii ca sa le fac eu cadou cui ar fi inteles filmul, sa nu ajunga pe miini gresite. si ca am acasa editii de Bleu in franceza, germana si italiana.
dar nu mai era nevoie pentru ca, atunci, in ultima zi, l-am intrebat daca ma lasa sa scriu despre el pe blog si sa arat ca seamanam. “poti sa faci ce vrei”, a zis si, evident, am luat asta ca o aprobare.

sigur, sigur o sa lucram impreuna cindva in viata asta.

***

Diana Ribana  e unul dintre cei mai calzi si mai buni oameni pe care i-am intilnit in ultima vreme. e varianta fashionable a lui Amelie, din filmul acela minunat. si-are un magnet la povesti si la oameni cu povesti. ca domnul care a intrat in atelierul ei si i-a spus ca acolo a fost cu multi ani inainte atelierul lui de reparat instrumente muzicale. ar fi vrut sa-l ia inapoi, sa ceara retrocedarea casei, dar cind a vazut cit de mult a muncit ea ca sa transforme locul intr-o oaza de poveste pentru atelierul ei, a decis sa se mute peste drum.

Diana mi-a spus o poveste despre dragoste cu atit de multe laturi si atit de intensa incit am plins pe strada, in hohote. a fost cel mai frumos si mai emotionant moment din zilele petrecute acum la Sibiu.

era o poveste despre bunicii ei, ultimul lor Paste impreuna, iubirea dintre ei. dar fiecare cuvint pe care-l rostea, felul in care povestea, era si despre dragostea ei pentru bunici. in ziua aceea ar fi trebuit sa mearga la cimitir la bunica ei, dar a aminat ca sa se vada cu mine. “e nevoie de o zguduitura din asta, ca sa inveti sa spui mai des te iubesc”, a zis pe strada in timp ce si ea avea lacrimi in ochi.

mi-a oferit unele dintre cele mai puternice emotii pe care le-am simtit ascultind povestea cuiva si ii mai multumesc o data si aici. (daca Diana imi va da voie vreodata, am sa scriu povestea auzita de la ea; dar puteti sa o simtiti putin pe Diana din scrisoarea asta dedicata bunicilor ei)

***

Nu-i stiu numele, dar e sofer pe taxi si ne-a dus pina in Dumbrava. pe drum am aflat ca de 18 ani isi creste copiii singur (“acum ma cresc ei pe mine”), ca a invatat sa gateasca si sa faca toate lucrurile casei. sotia l-a parasit si-a privit-o cum pleaca impreuna cu copiii, uitindu-se de la balcon cum isi cara bagajele in masina.  a fost antrenor de arte martiale pe vremea lui Ceausescu, a avut chiar sala lui de antrenament.

-l-ati cunoscut pe Nicu Ceausescu?

– am stat linga el la masa.

are teoria lui despre Revolutie si, pentru ca a fost intr-un batalion de elita in armata, crede ca daca atunci in decembrie 89 i-ar fi chemat pe colegii lui si pe el la lupta, tara ar fi fost altfel.

ne-a aratat Sibiul cu mindrete “nu ocolim, o luam doar pe alte strazi ca sa mai vedeti ceva din orasul nostru.”

 

(foto Sebastian Marcovici, despre care scriu in episodul urmator)

1812

personaje. ziua indragostitilor – liternet.ro

un proiect special de la liternet spune asa: cum ar petrece ziua indragostitilor un personaj din cartea ta preferata?

e destinat tuturor celor care vor sa faca un exercitiu de imaginatie. tot ceea ce trebuie sa faceti e sa scrieti ce face personajul vostru preferat intr-o 14 feb si sa trimiteti textul la adresa scrie_la_liternet@liternet.ro. proiectul se incheie pe 24 februarie.

*
i-am promis lui Razvan ca scriu si eu. Nu m-am hotarit inca la ce personaj, nici macar nu m-am gindit la o carte, dar am intrebari de genul “sa-l chinui?”, “sa-l fac sa se simta bine?”. uite ce face puterea pe care o capeti fata de viata unui om (fie el si imaginar). 🙂

*
detalii despre proiect

1431

unchiul (meu) vania

Toata scena e plina de scaune, dintr-un capat in altul, rind dupa rind. Cam 100 d persoane. Fara niciun spatiu in mijloc, dintr-o culisa in alta sunt scaune si bancutze pline de spectatori asezati cu fata catre sala.

In sala citiva actori, cit sa-i numeri pe degetele de la o mina. Se folosesc de scaune ca si cum ar fi spatiul lor de trait, merg pe spatarele lor in viteza, dorm pe minere, se sprijina ca pe un pat pe dungile a trei rinduri consecutive.

E cava ciudat acolo; stii ca ai vnt la teatru, dar s-au inversat rolurile: esti pe scena (unde de obicei e fictiunea- textul- actiunea- piesa), iar actorii sunt in sala (unde ar fi trebuit sa fie realul- oamenii obisnuiti- tu). Ai mai vzt asta, doar ca acum oamenii din sala merg pe muchiile alea subtiri, in echilibru precar, si te gindesti ca nici viata ta nu e prea stabila. Si te emotioneaza, ba chiar te nauceste un pic, inversarea de planuri.

*
Tango. Un dans erotic prin definite. Despre cine si cum conduce intr-o iubire.

Personajele din sala se folosesc de culoarele dintre scaune ca sa danseze un tango. Conduce dansul barbatul cel mai rivnit, doctorul burlac.
Danseaza cu femeia rafinata si miscarile-i sunt ample, languroase, picioarele li se impleticesc, bazinele li se misca in ritm erotic.
Danseaza cu fata uritzica (dar buna la suflet) si ea vrea sa conduca, dar nu stie cum, si miscarile le devin stinghere.
Danseaza cu soacra femeii rafinate, duduie careia i-a murit sotul de ceva vreme si-si doreste un alt barbat in viata, iar dansul lor e abrupt si comic, ea e agresiva, el vrea sa pastreze distanta.
Danseaza cu bona, o taranca simpla si calda care stie ca lui ii place tuica, si tangoul se transforma in hora, pastrindu-se ritmul melodiei.

Iar tu stai pe scena, te uiti cum se strecoara printre scaune si speri sa nu se loveasca. e mult erotism in melodie si-n miscarile lor sitz spui: asa cum dansam, asa si facem dragoste. asa cum suntem, asa si iubim.
(ma rog, iti spui asta daca l-ai citit pe ortega y grasset)

*
Se termina piesa. Timp de trei ore ai fost mutat dintr-o culisa in alta, in mici custi delimitate de perdele, in care actorii si-au spus povestea. Esti eliberat de acolo, cortina se ridica si vine lumina din sala. Actorii coboara printre scaune si fac un tur in aplauzele tale.
Tu si inca alti 100 de oameni, comasati in mijlocul scenei, aplauzi sala goala ( cu o mina de actori care apare si dispare dintre scaune). E ca si cum ai rasplati realitatea din strada cu aplauzele tale, nu conventia teatrala.
Adica ai vnt la teatru ca sa vezi unii de-ai tai si sa-i aplauzi pe cei care traiesc (au viata lor) pe/printre scaune.

Culmea e ca o faci cu placere.

*
Sunt trei secvente din Unchiul Vania in regia lui Andrei Serban (un text superclasic si super vechi, adus surprinzator in zilele noastre printr-o geniala utilizare a spatiului de scena). E o piesa mega premiata si mega cronicata.

Dar fiecare o traieste si o vede cum poate si cum o simte. Asta e partea mea, vazuta simbata seara la teatrul Odeon in cadrul festivalului UTE.

(despre Andrei Serban voi mai scrie luna aceasta, in proiectul Special Film/Teatru, plus ca e in bucuresti si ne vom mai vedea zilele astea)
*
foto de István Biró, mai multe fotografii din piesa aici

1275

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!