Tag : poezie

plateste cu poezie15.356 de oameni frumosi si de cafele bune

15.356 de oameni frumosi si de cafele bune

ei spun:

De Ziua Internațională a Poeziei, Julius Meinl a vândut 15.356 de cafele în schimbul… versurilor.

De Ziua Internațională a Poeziei, Julius Meinl a primit 15.356 poezii în schimbul tot atâtor cafele

 eu spun: pe 21 martie 2014 am avut certitudinea ca sunt cel putin 15.356 oameni faini.

15.356 de oameni au ales sa scrie o poezie ca sa cumpere o cafea; si sunt sigura ca au scris poezia cu drag, la fel de drag cum cei din cafenele Julius Meinl au preparat bauturile aromate.

s-a intimplat pe 21 martie, de ziua internationala a poeziei, la initiativa Julius Meinl, si s-a depasit obiectivul initial care era de 15000 de poezii si care era mai mult decit dublul creatiilor scrise in urma cu un an in prima editie de “Plateste cu o poezie”

***

intr-o vreme si intr-o lume in care nu ne mai preocupam de detalii si nu mai sintetizam nimic, sa gasesti la nivel national peste 15.000 de oameni care sa se opreasca pentru o clipa ca sa fie cu gindul la o poezie ( a unui poet sau o creatie proprie) mi se pare o performanta incredibila.

a fost o campanie in care s-au implicat Adi Despot ( partea frumoasa a fost ca pe 21 martie a fost si ziua lui de nastere), Deliric si poetul Razvan Tupa.

a fost o placere pentru mine sa-i intilnesc si cred ca si ei sunt la fel de bucurosi ca mine ca au avut confirmarea ca sunt multi oameni frumosi in tara asta.

uneori e nevoie de un ingredient magic care sa-i aduca impreuna pe oamenii frumosi; de doi ani, sunt doua ingrediente care fac treaba asta incredibila: poezia si Julius Meihl.

si mi se pare minunat ca o companie alege sa-si promoveze produsele sustinind nu doar cultura, ci implicind publicul in mod direct in actul cultural, in creatie.

puteti vedea aici filmuletul cu lucrurile frumoase si oamenii minunati din initiativa “Plateste cu o poezie”. ne vedem la anul pw 21 martie intr-o cafenea Julius Meihl.

ginditi-va o clipa; intr-o singura zi, 15356 de oameni au scris o poezie. 15356! mi se pare magie

2488
centrul MORASpring is here: expozitii, carti, moda si o poezie scrisa de Noemi

Spring is here: expozitii, carti, moda si o poezie scrisa de Noemi

text de Noemi Revnic

De o saptamana a aparut si soarele si parca totul e mai frumos. Da, stiu ca suna ca o compunere de clasa a doua, dar cum pot sa descriu altfel senzatia de “fara haina de blana si fulare”?

Asa ca va propun sa incercati:

Slow food la Metuka, este foarte bun pentru ca altfel nu v-as fi recomandat aceasta experienta, un loc frumos pe Bulevardul Ana Ipatescu.

Apoi avem inaugurarea Centrului de arta MORA in B-dul Regina Elisabeta nr. 30, la parter, un spatiu de promovare pentru artisti si arta romaneasca contemporana. In deschidere va fi vernisata expozitia “De_păşire” a artistilor promovati la inceputurile galeriei MORA: Alexandra Turc, Aneli Munteanu, Judit Balko, Liliana Basarab, Mara Patriche, Ramon Sadic, Valeriu Schiau.

Sambata, 22 martie, prietenele de la 121.ro si Editura Polirom ne invita incepand cu ora 12:00 la targul de carte  Kilipirim la o discutie pe marginea cartii “Razbunarea se imbraca de la Prada” a lui Lauren Weisberger, continuarea celebrei “Diavolul se imbraca de la Prada”.

Iar daca nu ati reusit sa ajungeti la vernisajul Fashion Illustrations de saptamana trecuta, puteti admira ilustratiile lui Arthur Dinu in showroom-ul  Marie Ollie sau pe site-ul omonim. Le puteti vedea inainte si pe pagina de Facebook, https://www.facebook.com/marieollie

Si pentru ca maine este Ziua Internationala a Poeziei si cei de la Julius Meinl au avut o initiativa superba (felicit echipa de marketing & PR) – puteti plati cu versuri cafelele savurate in peste 150 de cafenele Julius Meinl in 55 de orase din tara – si aici este lista cafenelelor-, inchei cu o poezie scrisa de mine acum ceva ani buni (cred ca aveam vreo 17 ani).

(nota mea: cum mi-au placut toate poeziile pe care mi le-a trimis Noemi, le-am postat pe toate. cb)

O primavara vesela va doresc!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

3376
Plateste cu Poezie - 21 martievineri platesti o cafea cu o poezie

vineri platesti o cafea cu o poezie

pe 21 martie, de ziua internationala a poeziei, in cafenelele unde sunt insemnele Julius Meinl (un brand austriac al carui slogan este “inspira poetii inca din 1862”:) ) puteti sa platiti o cafea cu o poezie.

o scrieti pe loc pe un servetel sau pe un formular pe care vi-l da barista si primiti cafeaua.

miza e sa se stringa 15.000 de poezii, actiunea se desfasoara in 150 de cafenele din tara, gasiti lista cafenelelor in aceasta aplicatie de pe Facebook.

mi-ar placea ca din toate poeziile adunate sa se faca un ebook. 🙂

e deja al doilea an cind poti sa platesti o cafea cu o poezie si mi-ar placea ca, peste citiva ani, asta sa fie o frumoasa traditie.

in bucuresti sunt mai multe cafenele in proiect, dar Casa Poeziei e la Fratelli de linga Ateneu. ne vedem acolo; ma pregatesc sa scriu o poezie, desi habar nu am cum se face. (am scris o singura data una – ca parte dintr-un exercitiu pe tehnici de scris, culmea chiar la sfirsitul saptaminii trecute:) )

abia astept sa vad ce poezii o sa scrieti ca sa va platiti cafeaua:)

***

acum niste ani am petrecut o vreme importanta in viena. un prieten avea o bursa acolo si, pentru ca era generos, ne-a dat si noua, prietenilor lui, cheia casei pe care o inchiriase.

a fost prima mea vizita in viena si cum aveam mult timp liber la dispozitie, si mult timp de petrecut acolo, mi-am facut o lista cu cafenelele in care as vrea sa ajung ca sa simt atmosfera pe care o respirasera marii scriitori austrieci si nu numai (pentru ca, in secolul 19, au mers la studii la viena multi dintre luminatii literaturii si ai muzicii lumii)

doua dintre cafenelele de pe lista au fost foarte importante pentru mine

Demmel. prietena mea Alina, colega cu mine pe vremea aia la Europa FM, inca mai crede ca acolo a mincat cel mai scump strudel de mere din lume. eu n-am nici cea mai mica amintire despre cit a costat strudelul, dar stiu exact cum erau mesele, ce relaxati si linistiti erau simbata dimineata austriecii citind ziarul sau jucind carti la mesele invecinate.

Demel e linga palatul Hofburg si a fost furnizor al Casei Regale Austriece, iar locul – intr-o arhitectura baroca – respira regalitate, bun simt, distictie si rafinament prin fiecare servetel de pe masa si fiecare scaun de piele.

cea de-a doua cafenea de pe lista a fost Landtmann, locul preferat al lui Freud si al lui Gustav Mahler, o cafenea care astazi e foarte frecventata de jurnalisti si politicieni. si-asta era o cafenea scumpa pentru bugetul pe care-l aveam la vremea respectiva, dar… n-am regretat nicio secunda ca am platit mult pentru o cafea si o prajitura. era intr-o duminica si era un pian in dreapta noastra, unde un domn cinta dumnezeieste. in jur familii cu copii, care iesisera la o prajitura de dupa amiaza intr-o atmosfera  burghez linistita.

au mai fost pe lista si le-am marcat pe toate in liniste Diglas, Museum (locul preferat al lui Klimt) , Griechen ( unde mincau  Schubert,  Strauss si Brahms)… daca va duceti la viena si vreti sa mergeti pe urmele scriitorilor si muzicienilor prin cafenele, mai am pe lista inca alte citeva cafenele.

ce vreau sa spun cu asta?

viena are ceva ce noi n-am pastrat. cultura de a iesi la cafenea ca spatiu de relaxare, socializare si… creatie.

marii lor poeti, muzicieni, filosofi au creat in cafenele.

si dupa ce mergi intr-un loc ca asta, intelegi altfel linistea burgheza de a bea cafeaua in timp ce creezi ceva.

2208
roxana cioriia“Absence Makes the Heart. That’s It: Absence Makes the Heart”

“Absence Makes the Heart. That’s It: Absence Makes the Heart”

text de Roxana Cioriia

L-am descoperit pe Bob Hicok prin 2005, cand, practic, am inceput sa descopar si internetul cu posibilitatile lui nenumarate. E unul dintre primii “mari” poeti contemporani de care m-am indragostit cu cea mai sincera si mai novice patima. “Animal Soul”, finalista la National Book Critics Circle Award, a fost prima si singura carte de poezie pe care am citit-o dintr-o respiratie, intr-o noapte, sub plapuma, cu toate nodurile posibile in gat si lacrimi atarnate de obraji. And I’m a prose girl, give me Russian novels sau hai si short stories (mai ales si mai ales Cortazar) si nu mai am nevoie de altceva. Imi place pentru ca scrie poezie riscanta, parca are arcuri sub versuri si-ti lasa impresia ca poate sa se foloseasca de orice pentru a da pinteni unei idei. Are si umor dar e si frighteningly insightful, tese tristete si rasete cu o claritate atat de personala ca n-ai cum sa nu te cutremuri.

Ca si atmosfera sau poetical aftertaste, in mintea mea e in aceeasi liga cu Dean Young sau Russell Edson sau James Tate sau Gertrude Stein. Poezia lui porneste de la curiozitati si momente autobiografice care-l ajuta sa-si intinda imaginatia la maxim, pentru ca, stie si el, intensitatea iesita din banal e cea mai pretioasa. E brutal de sincer si de o simplitatea a imagisticii vertiginoasa.

“I saw he was looking for a place/in his brain to hide/his brain”

“I can’t be in the avant-garde/because I cry when dogs die/in movies”

“That was the day I learned you can sit/with someone who’s on the bottom/of the ocean and not get wet”

“When I said/I have to lay you off/a parallel universe was born/in his face, one where flesh/is a loose shirt/taken to the river and beaten/against rocks”

“How to say yes like a river/jumping off a cliff”

“I think staying up and waiting for paintings to sigh is science”

“And in that city,
at night, a little girl
wants a goldfish for the goldfish
she already has, and the goldfish
wants a little girl for the little girl
he already has, and the bowl
wants a bowl beside it
to share the orange and rippling feeling
it would call soul if the word
wasn’t already taken.”

In 2013, Copper Canyon Press ii vor publica cea de-a saptea carte, “Elegy Owed”. Daca rascolesti bine pe net, gasesti cateva poeme “scapate”, cu care te poti hrani pana apare. De exemplu fragmentul asta:

“Excerpt of a longer recording”

“A man loves silence so much, to talk to him,
you sit alone in a room
and have your say, leave the room,
which he enters and listens
to your thoughts, replies
and leaves, you enter again
and listen to the memory
of air, reply
and leave. I’ve known him
my whole life and we’ve yet to finish
our first conversation. There’s time.”

*
Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.

1173
roxana cioriiaLove is speaking in code, it’s an inside joke

Love is speaking in code, it’s an inside joke

text de Roxana Cioriia

Nu mai stiu exact cand am citit asta, eram foarte mica si ma furisam in sufrageria alor mei, unde tineau cartile “de oameni mari”, si furam cate-o pagina, doua, pe sarite. Ma bulversam cat sa-mi ajunga pana data viitoare si scrijeleam prin toate caietele aliniate frumos cu rigla ce credeam eu ca inseamna ceea ce tocmai citisem. Si simteam. Simteam lucruri pe care in naivitatea mea de copil in uniforma nu stiam sa mi le explic. Si nici nu cautam pe cineva care sa faca lumina in toate aceste franturi pe care le ingurgitam regulat, dar fara regula. Intr-un fel, banuiam de pe atunci ca daca nu ti le explici tu, cu vocabularul tau intim, n-are rost.

In facultate, am avut un “Aha! moment”, cum spune Oprah, cand intr-o autobiografie a lui Yeats am dat peste urmatoarea chestie: “It is so many years before one can believe enough in what one feels even to know what the feeling is”. Tin minte si acum. Eram in fata la universitate, imprumutasem o traista intreaga de Yeats de la biblioteca, aveam un examen de poezie comparata or something, si ma hotarasem sa incep cu irlandezul asta fain, pentru ca-l ghicisem eu ca-n toate poeziile, no matter the theme at hand, se ajungea pana la urma la iubire, la simtire. Simplu, apasat si firesc. Imi placea Yeats. M-am asezat pe o bancuta si am citit si recitit fraza asta pana mi s-a impregnat in carne, nu doar in minte.

Pentru ca asa e. Iti ia uneori o pustie de timp sa te crezi, sa-ti definesti simtirile si sa ti le accepti ca atare. Matematic, ecuatia ar suna cam asa: sentimentele sunt reactii. Ergo, irationale. Ergo, not to be trusted. Mai ales daca stai cu chirie mai mult in cap, decat in inima. Ignori ca te doare stomacul pentru ca nu stii de el. Cum se misca in camera, ce blugi ia pe el, pe ce parte adoarme. E ca atunci cand se taie brusc cablul si ramai cateva minute bune urmarind puricii de pe ecran, nerecunoscandu-ti ca ar fi cazul sa apesi butonul ala mare si rosu de la telecomanda. Banda se taie peste tot cand se taie.

E un sport imprecis asta cu invatatul sa-ti crezi pe cuvant propriile sentimente. Sa le iei ca atare. Cere rafinament. Cere joaca. Cere flexibilitate. Cere puterea de a vedea in spatele puricilor si de a accepta momentele in care nu poti distinge mare lucru, ci doar simti. Si cere si practica. Cere sa-ti lucrezi muschiul interpretativ, dandu-i indeajuns de multa libertate astfel incat sa se deschida el in fata ta. Sa vina el cu cheia de gat.

Si mai cere puterea de a digera absurdul. Nu sa te dai peste cap sa-ti explicit de ce simti ceea ce simti, asta-i un graal pe care oricum nu vrei sa-l detii. Ci doar sa-i accepti prezenta. Sa accepti ca uneori simti lucruri pentru ca asta e, le simti. Ceva din tine le-a chemat acolo. Era o participa din anatomia ta emotionala care le-a cerut, le-a pandit, le-a haituit. Si degeaba indesi tu explicatii in spatiul, si-asa mic, unde o dorinta se termina si alta incepe. Degeaba faci semne disperate, dai din maini si iti faci si trei cruci de siguranta. Degeaba te ghemuiesti pe foaia de observatie.

Cine a spus ca atunci cand simti iti ies bine cuvintele, nu putea sa se insele mai amarnic. Cand simti nu-ti iese bine decat asta, simtitul. Si e bine ca e asa.

***
Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan Romania, iar acum este PR la DRAFTFCB

5535

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!