Tag : suporteri

baschetOamenii care traiesc prin procura

Oamenii care traiesc prin procura

Ieri am fost iar la baschet. Nu mi-a placut.

Am inceput sa inteleg din joc si, pentru ca stateam mai sus in tribune, am inceput sa si vad smekeriile pe care le faceau jucatorii ca sa se demarce si sa poata avea controlul mingii. (oricum am continuat sa intreb cu perseverenta picaturii chinezeasti “acum ce-au facut?” la fiecare fluierat al arbitrului, doar ca am largit grupul de tortura: andrei, chinezu si make)
Asta ar fi trebuit sa ma faca mai bucuroasa, dar…

Spre deosebire de primul meci la care am fost (unde spectatorii erau pensionari de Otopeni), de data asta exista o galerie care urla animalic. Linga galerie erau aspirantii la societatea-animalica-urlatoare-de-m..e.

Astia din urma, la fel de primitivi ca si titularii de galerie, aveau nevoie de confirmari: strigau ceva (extrem de des masculinitatea lor era marcata in forta de M..E) si priveau acolo unde erau tobele, steagurile cele mari si campionii la urlat.

M-am uitat mult timp (la sugestia lui auras, caci el a facut descoperirea) la un domn care arata ca un bivol. M-a socat chipul lui – era strabatut de expresii care indicau ura si prostie, incrincenare in “ba p’a ma-tii”. Fiecare gest arata ca urletele alea erau principala lui cale de descarcare emotionala, ca n-avea prea multe bucurii in viata (probabil ca nici foarte multe preocupari).
Dupa fiecare vers urlat se uita in stinga lui, catre galeria titulara, cu o privire de catel care vrea mincarea “de recompensa”. In secundele alea puteai vedea toata dorinta lui de a apartine unui grup care sa-i valideze masculinitatea, care sa-i dea un sens.

*

Mi-e frica de oamenii care traiesc prin procura. Pe care-i bucura victoriile altora, doar pentru ca ei nu au victorii; care-i urasc pe cei care au invins, cind invinsii sunt cei pe care ei isi proiecteaza unicele victorii personale.

Aseara am plecat de la meci stringind din dinti. Nu m-a pasionat scorul, chiar daca as fi vrut sa cistige Timisoara pentru ca am prieteni in echipa aia; m-a socat energia grea din sala.

(m-am relaxat la shopping; ce sa fac – era AFI la 20 de metri de sala de sport. si erau reduceri:) )

3986

fotografia cu Marian Cozma

in saptamina de dinainte de inmormintarea handbalistului Marian Cozma, in cartierul Tei, la multe geamuri, era afisata o fotografie cu el. aceeasi fotografie.

tot fotografia aceea a fost la fereastra tuturor masinilor care au venit la stadionul dinamo la inmormintare.

azi am aflat istoria ei.

– ati fost pe aici cind a fost inmormintarea lui Marian Cozma?
– poate.
– vroiam sa stiu daca au fost doar fosti sportivi sau si oameni obisnuiti.
… privire neincrezatoare prin oglinda retrovizoare
– si mai vroiam sa stiu cum a ajuns aceeasi fotografie, nu stiu daca ati vtz ca era o singura fotografie, in geamurile masinilor si in cartier, la ferestre.
– pai noi am fct-o. era prietenul meu. am facut mai multe cu niste prieteni si am intrebat oamenii in cartier daca vor sa o puna in geam. nu va mai duceti la mama lui, lasati-o ca au chinuit-o toti jurnalistii.
– de unde era fotografia?
– e cea de la echipa nationala.

taximetristul pe care l-am luat astazi de linga spitalul de urgenta. avea pina in 30 de ani, o constitutie sportiva si, desi s-a mai relaxat in discutie pina sa cobor, n-am reusit sa-i cistig increderea. cind am intrebat de Cozma, s-a uitat la mine f f urit.

1833

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!