Tag : umanitar

nu-ti feri privireaNu-ti feri privirea! – sau cum discriminam uneori fara sa ne dam seama –

Nu-ti feri privirea! – sau cum discriminam uneori fara sa ne dam seama –

Daca te gandesti la ce ai facut ieri sau zilele trecute, a fost vreun moment in care ti-ai ferit privirea cand ai vazut ceva care nu-ti convine, cu care ”nu vrei sa ai de-aface”?!

Gandeste-te bine. Internetul ne-a polarizat mintile si gandurile si cautam tot mai mult doar oamenii care gandesc ca noi, care arata ca noi, oameni care ne pastreaza in zona noastra de confort emotional si intelectual, oamenii care ne valideaza gandurile noastre si nu ne provoaca aducandu-ne in fata alte perspective.

Toti facem asta. Dam ignore pe internet comunitatilor care au alte comportamente sau pareri decat noi, pentru ca ni se pare complicat sa ne mai ocupam timpul si ”cu problemele altora”.

Asta e realitatea si cand vorbim despre discriminare – oricat de educati credem noi ca suntem – discriminam fiecare dintre noi de multe ori intr-un an.

Acum ceva saptamani am comentat o situatie din parlamentul romaniei intr-un status pe facebook scriind ca ”politicienii s-au tiganit in timpul unei sedinte”. Voiam sa spun ca s-au certat urat, zgomotos, nedemn de functiile publice pe care le au si am folosit o expresie populara din zona in care m-am nascut.

Nu m-am gandit ca discriminez pana cand nu a comentat un prieten – fotograful Cosmin Bumbut care a documentat mult comunitatile de rromi – spunandu-mi ”tiganit, Cristina?”

Si mi-am dat seama ca am gresit. Sigur ca am avut nevoie de cateva clipe sa inteleg de unde e expresia pe care o stiu din copilarie – foarte aproape de orasul meu natal e satul Buzesti, cel cu palatele rromilor-, dar desi am prieteni din comunitatea rroma cu comentariul meu am jignit multa lume.

Si nu sunt o persoana care nu intelege ce inseamna discriminare, ba chiar am scris de multe ori si am ajutat la popularizarea unor subiecte care sa deschida mintile oamenilor si sa mai elimine din discriminari. Si stiu ca in copilarie am fost si eu discriminata intr-o clasa de bogatasi fiind la categoria printre cei mai saraci, cu prieteni pentru ca … ii ajutam la lectii si le rezolvam problemele la matematica.

Si totusi si eu am discriminat si, sunt sigura, dincolo de exemplu acesta pe care l-am constientizat au mai fost si altele pe care nu le realizez.

Astazi scriu despre o campanie anti discriminare care poarta numele ”Nu-ti feri privirea” e targetata pe cea mai discriminata categorie de persoane din romania, cei care traiesc ci HIV/SIDA, dar e valabila pentru intregul nostru comportament.

*

In Romania nu se mai vorbeste des despre cei care sunt infectati cu HIV/SIDA desi purtam cu noi vina unor mii de copii infectati in spitale in anii 90, copii care au devenit adulti si care incearca sa-si ctraiasca viata.

Astazi infectia cu HIV/SIDA este o boala care poate fi tinuta sub control,  iar – sub tratament medicamentos – speranta de viata e similara cu a oricarui alt om.

Totusi o persoana infectata isi gaseste greu de lucru, e izolata de societate, iar noi – ceilalti – o discriminam din gesturi mici sau uriase. In primul rand ii judecam – ne gandim ca au avut o viata promiscua, ii incadram in grupa LGBT – si de aici un alt val de discriminari si prejudecati – si mai apoi ii izolam, pentru ca e mai usor pentru noi sa nu avem de-a face cu o asemenea situatie.

Sa combatem cateva dintre prejudecatile despre HIV/SIDA

HIV poate fi transmis prin contact sexual, folosirea unor seringi infectate sau de la mama seropozitiva la fat, in timpul sarcinii, daca aceasta nu urmeaza un tratament specific pe timpul sarcinii.

Nu se transmite prin aer sau apa, prin saliva, transpiratie, lacrimi, nu se transmite prin insecte sau animale, prin folosirea la comun a alimentelor sau a toaletelor.

Nu exista niciun motiv logic si de bun simt, altul decat prejudecata si nestiinta noastra, pentru care nu am accepta in preajma noastra o persoana purtatoare HIV/SIDA.

Numai ca integrarea sociala a persoanelor purtatoare de HIV/SIDA este o componenta esentiala a tratarii cu succes a bolii. Noile tratamente antiretrovirale aduc posibilitatea pacientilor unei vieti traite aproape in normalitate, in care virusul este tinut ub control si nedetectabil, reducandu-se pericolul de a fi infectate alte persoane.

Singurul lucru pe care nu-l pot rezolva medicamentele e empatia noastra.

”Nu-ti feri privirea”  este o campania care foloseste simbolul unei legaturi umane fundamentale – contactul vizual – ca metafora pentru nevoia de a empatiza cu pacientii care lupta impotriva bolii si de a nu ceda instinctului de a-i evita.

Zilele acestea veti vedea in spatiu public multe afisaje insotite de cuvintele ”Nu-ti feri privirea”. Va rog mult ca de fiecare data cand le vedeti sa va ganditi cu onestitate la comportamentul vostru real, nu cel pe care credeti ca-l aveti. La micile discriminari pe care le faceti/ facem zilnic.

Daca le constientizam, le putem corecta.

In Romania din 1985 si pana astazi au fost inregistrate 23.665 persoane infectate cu HIV/SIDA, 15.503 sunt in viata si unii dintre ei reusesc sa-si desfasoare o activitate normala dupa standardele sociale.

Altii insa sunt discriminati in mai multe nivele: pentru boala lor, pentru ca sunt saraci, pentru ca apartin unei minoritati – sexuale sau etnice . Doar anul acesta pana la sfarsitul lui septembrie au fost inregistrare n489 de noi pacienti.

Nu va feriti privirea cand cineva e altfel decat voi. Puteti fi un imens sprijin emotional, le puteti da aripi in vindecarea si integrarea lor, cu o privire calda si un zambet. Atat de putin.

”Nu-ti feri privirea” e o campanie de solidaritate a GSK Romania de Ziua Mondiala a luptei impotriva HIV/SIDA.

P.S. se intampla sa stiu (sa fi scris de-a lungul timpului despre) doua persoane purtatoare de HIV/SIDA, ambele dintre copiii infectati ai anilor 90. Una si-a gasit un scop in viata in a ajuta pe altii aflati in situatii defavorizate, cealalta s-a inchis in sine si nu mai are niciun fel de viata.

Ambele sunt sub tratament, pentru ambele persoane virusul este tinut sub control si nu se afla in nicio zona de risc. Una dintre persoane e o frumusete  exotica plina de energie, cealalta a slabit foarte mult si rareori iese din casa.

Una a intalnit in viata persoane care i-au zambit si au ajutat-o sa se integreze iar acum salveaza vieti, cealalta n-a avut atat de mult noroc.

Nu va feriti privirea, puteti/putem schimba atat de multe cu un gest atat de mic.

 

1528
AA1-750x500Povestea unui pescar din Mumbai care salvează oamenii de la suicid

Povestea unui pescar din Mumbai care salvează oamenii de la suicid

Text de Raluca Antuca

Pentru a sărbători aniversarea de zece ani, publicația Mumbai Mirror a avut o idee absolut genială, care a pus accentul pe oamenii din capitala statului indian Maharashtra, și nu pe ziar în sine. Au căutat acele persoane curajoase care au făcut din Mumbai un loc mai bun. Fie prin fapte caritabile, fie prin îndrăzneala de a schimba ceva, acești oameni sunt considerați „eroi ai orașului Mumbai”.

Unul dintre ei este Rajaram Joshi, un pescar care salvează viețile acelora care încearcă să se sinucidă aruncându-se de pe podul Vashi. Nu face parte din sarcinile job-ului și totuși el se trezește la orice oră din noapte, dacă este cazul, pentru a îndruma salvamarii și a salva viețile celor nefericiți, care caută alinare în suicid. Acest pod, cunoscut și drept Thane Creek Bridge, este renumit pentru încercările multiple de sinucidere care au avut loc de-a lungul timpului.

Rajaram își aduce aminte clar prima dată când a salvat o persoană de la înec. Avea doar 12 ani, iar tatăl său, tot pescar, l-a învățat cum să înoate, dar și cum să salveze pe altcineva. El a fost cel care i-a spus că persoana care se îneacă se ține strâns de cel care îl salvează și transferă greutatea corpului pe umărul lui.

Acum Joshi are 37 de ani și face parte din a cincea generație de pescari din zonă. În ultimii trei ani, el a salvat 22 de oameni și nu numai că i-a ajutat să nu moară, dar îi vizitează la spital și le cunoaște familia, prietenii. Iar surprinzător este faptul că el nu caută recompense materiale și nici nu vrea să fie faimos. A primit această educație, iar pentru el „normalul” arată astfel, oricât de ciudat ni s-ar părea nouă.

thumb

1749
angela gheorghiu colectiv#Colectiv Angela Gheorghiu Concert caritabil

#Colectiv Angela Gheorghiu Concert caritabil

Sunt momente in care n-ai nevoie sa-ti spuna altii despre un om ca e bun – din aluatul bun – pentru ca faptele vorbesc de la sine.

Faptele arata asa, Angela Gheorghiu  – al carei program  in acets moment este foarte foarte incarcat  – a aflat de intimplarea trista de la Colectiv din urma cu citeva saptamini. La momentul respectiv a donat bani, dupa care si-a spus ca e prea putin si impreuna cu minunatul dirijor Tiberiu Soare si participarea Corului si a Orchestrei Filarmonice “George Enescu”, dar si cu asociatia “Pretuieste viata” au pus la cale de un concert caritabil ale carui incasari merg catre victimele de la Colectiv.

Angela Gheorghiu a participat la unele dintre cele mai mari gale caritabile din lume dar este pentru prima data cind initiaza si sustine integral un concert umanitar la Ateneul Roman, in beneficiul unei cauze care a produs si produce, la nivelul intregii societati, valuri de compasiune, solidaritate si dorinta de schimbare in mai bine.

“Nu pot sa nu ma gandesc nu numai la victime, dar si la rudele si prietenii acestora afectati, la randul lor, de tragedia de la Clubul Colectiv. Ei toti au nevoie de acum incolo de sustinerea intregii societati romanesti, de promisiunea ca asemenea dezastre nu se vor mai repeta. Fiecare dintre noi, de la mic la mare, e dator sa fie profesionist si responsabil, orice ar face, orice rol ar juca, nu numai pentru sine, dar si pentru cei din jur. Este timpul sa trecem la fapte nobile, e timpul sa fim solidari, e timpul sa fim mai buni, mai implicati, mai omenosi.”

Omenesc este ca, in asemenea momente, sa se implice toti oamenii de cultura din Romania, sa daruiasca fiecare ce are mai bun semenilor sai, pentru a fi bune si importante exemple de urmat. Noi, muzicienii, nu trebuie sa uitam niciodata ca muzica estel imbajul international pentru suflete, ca uneste spirite si culturi diferite si ca poate si trebuie sa fie parte din vindecare – nu numai a indivizilor, ci si a societatilor.”Angela Gheorghiu

Biletele au pret unic 315 ron si pot fi achizitionate de la retelele BILETOO.ROsi BILET.RO, darsi din Librariile Librarium si Eminescu, magazinele Flanco, Palatul National al Copiilor si magazinul BiletFan – Statia de metrouUnirii 1.

Puteti sustine Campania si donind direct in conturile deschise special de Fundatia “Pretuieste Viata” pentru acest eveniment.

RON      RO25BRDE445SV33742074450

EUR       RO13BRDE445SV33742314450

 

2224

Nu poti schimba ceea ce s-a petrecut deja, dar poti ajuta ca finalul povestii sa fie altul.

Anul trecut in septembrie, citeva dintre cele mai mari ONG-uri din lume au facut o petitie pentru Natiunile Unite pentru a incerca negocieri de pace in Siria.

Cu acea ocazie a fost facut si acest spot publicitar, care e foarte emotionant prin simplitatea lui ( de la executie pina la mesaj)

Nu poti schimba ceea ce s-a petrecut deja, dar poti ajuta ca finalul povestii sa fie altul.

E valabil pentru multe dintre intimplarile din viata noastra.

1436
shutterstock_pitic de gradinaSa o ajutam pe Wanna, va rog

Sa o ajutam pe Wanna, va rog

sa va explic pe scurt: Oana Livadariu (Wanna) m-a invatat pe mine sa cred in minuni. este una dintre dovezile palpabile ca minunile se- ntimpla.

in 2010 Oana (care e jurnalist si care a scris si pentru Tabu, la rugamintea mea expresa acum citiva ani) a descoperit ca are o tumora la creier; abrupt, cind i s-a facut rau intr-o masina si dintr-o persoana super sanatoasa s-a trezit fata in fata (ma rog, in cap) cu o tumora cit o portocala.

s-a operat si totul a fost bine; s-a indragostit si-a inceput o noua si frumoasa viata; s-a reapucat de munca si-a facut ce stie ea mai bine sa faca: sa-i ajute pe altii; a avut in grija partea de comunicare de la asociatia Ovidiu Rom care aduce/ ii convinge pe copiii de rromi sa mearga la scoala. adica, atunci cind s-a facut bine s-a apucat de facut bine pentru altii.

anul trecut a intrat in remisie; a facut chimio din nou, a luat-o din nou de la capat. si-acum – cind creierul e atacat de pitici mici si uriti (celule canceroase) – doar o clinica din Canada vrea sa o opereze;

operatia costa 100.000 de euro

de ieri si pina astazi s-au strins aproape 15.000, adica e din nou un semn de o minune.
dar pe mine m-a invatat viata ca minunile astea nu ies singure la iveala, ca e frumos sa le ajutam noi, sa le luminam cararea ca sa ne bucuram cu totii.

cum ziceam, Oana e pentru mine un exemplu despre lupta cu propriul corp, un munte de optimism si de vointa. mi-ar placea sa fi avut fiecare dintre voi ocazia sa o fi intilnit o data, pentru ca asa n-ar mai fi fost nevoie sa va rog eu mult sa donati; oricit, dar sa donati.

va multumesc mult mult mult tuturor celor care veti dona.

Oana Livadariu:
Raiffeisen Bank (cod SWIFT RZBRROBU), sucursala Victoriei
LEI – RO34 RZBR 0000 0600 0834 2460
EURO – RO05 RZBR 0000 0600 1532 2908
CONT PAY-PAL: dearwanna@yahoo.com

prietenii i-au facut o pagina unde gasiti mai multe detalii se numeste Pitici pe creier

va rog mult.

1223
Julia-FotoCancerul va fi mereu parte din viata mea, in mintea mea – Julia Mjörnstedt

Cancerul va fi mereu parte din viata mea, in mintea mea – Julia Mjörnstedt

am intilnit-o pe Julia Mjörnstedt acum doua saptamini. Are 26 ani si e Suedia, dar in povestea ei se vor recunoaste multi romani.

Ma durea stomacul de 3 ani, in ultimele luni aveam hemoragii si nu mai puteam minca.
Eram la spital cu tata, imi facuse colonoscopie.
Doctorul i-a spus tatei care e si el medic:
– E o tumoare.
– E maligna?, a intrebat tata.
– Da, e maligna.

Ma uitam la ei si nu intelegeam nimic.

– Ce dracu’ inseamna malign? Vorbiti ca sa inteleg si eu. Eu sunt pacientul aici.

Inseamna cancer, au raspuns amindoi.

Eu nu aveam timp sa am cancer si le-am spus si lor.

– Dati asta altcuiva, am 21 de ani, am planuri pentru diseara si pentru saptamina viitoare, am o viata de trait. Nu multumesc, nu vreau asta.

***

Am reactionat asa pentru am trait intr-o tara si intr-o familie in care mi s-a spus mereu ca pot face ce vreau eu, ca sunt responsabilia pentru viata mea.

Doar ca, dintr-odata, nu mai eram cea care decidea pentru viata mea.

Panica. Soc. Nu aveam ce sa fac.

Nu sunt multe lucruri in viata despre care sa poti spune cu adevarat “nu am ce sa fac”.
Daca nu-ti place job-ul, poti sa-l schimbi; daca esti intr-o relatie in care esti nefericita, poti sa te desparti. Poti sa faci ceva ca sa schimbi cele mai multe lucruri.

De data asta nu mai puteam face nimic.

Ce m-a ajutat sa supravetuiesc a fost ca nu a trebuit sa ascund, sa maschez nimic, nicio emotie, niciun cuvint. Mi-am permis sa fiu trista si furioasa.

Multi oameni incearca sa dea tristetea la o parte, sa se concentreze pe a reveni la normal, sperind ca pina la urma se vor intoarce la normalitatea lor. Familia mea, dar si prietenii mi-au spus “Daca vrei sa fii trista, nu te jena. Iti dam voie sa fii trista; nu pentru totdeauna, dar descarca mai intii ce simti, ca sa poata sa-ti fie bine apoi.”

Am putut sa tin doliu… sa-mi pling pierdea unei parti din mine, care a fost la fel ca si cum as fi pierdut pe cineva drag.

***

Experienta aceasta mi-a schimbat radical viziunea despre ce inseamna a supravietui si care sunt nevoile unei persoane care are cancer pentru a putea supravietui. Asa am infiintat asociatia ung cancer.

O asociatie in care le dam un loc unde sa se intilneasca celor care au trecut prin asa ceva – in fata sau online. Nu neaparat sa vorbeasca despre cancer, dar sunt oameni care au aceleasi interese, au o experienta comuna si pot vorbi altfel intre ei.

Tot prin asociatia aceasta, le dam acces la specialisti pe care pot sa-i intrebe orice – “la cit timp dupa operatie pot face sex din nou”, “ce se intimpla cu parintii mei cind eu sunt trista”, dar le dam si informatii pentru rude.

In restul timpului incercam sa vorbim cu cit mai multa lume sa inteleaga ca aceasta maladie, cancerul, e ceva cu care ne vom intilni in viata si trebuie sa vorbim relaxat si normal despre ea. Ceea ce facem noi este ca nu victimizam oamenii care au cancer, nu dramatizam. Unul din trei oameni din Suedia va avea cancer pina la sfirsitul vietii. Noi spunem “fuck cancer!” si luptam cu boala.

Nu vreau ca oamenii sa ne dea bani pentru ca le e mila de noi, vreau sa ne fie parteneri pentru ca isi doresc sa fie luptatori. Viziunea mea este sa cream o miscare, nu o organizatie, o miscare in care toata lumea sa ajute, chiar daca nu are timp, sa o faca prin lucruri marunte.

Pentru mine e o responsabilitate: am fost acolo, stiu cum e. Am supravietuit si am o responsabilitate fata de cei care n-au supravietuit, ca sa-i ajut pe ceilalti care intra acum pe drumul asta.

***

Da, inca sunt momente in care cred ca o sa revina boala. Stiu supravietuitori care spun ca li s-a schimbat viata si ca acum apreciaza totul mai mult, de la mirosul unei flori pina la … orice, dar eu nu vreau sa fiu unul dintre acesti supravietuitori, vreau sa fiu dintre supravietuitorii care spun adevarul.

Da, ma gindesc mult la cancer si acum. In continuare ma sperie si inca ma mai trezesc noaptea din somn dupa un cosmar in care muream. N-am cum sa controlez asta. Ma regrupez tot prin sinceritate: vorbesc cu parintii sau prietenul meu despre cosmarurile mele, iar ei ma incurajeaza.

Cancerul va fi mereu parte din viata mea, in mintea mea, stiu asta si trebuie sa-mi asum.

Sunt sigura ca si voi aveti tineri in Romania care au supravietuit cancerului, sau care au fost acum diagnosticati cu cancer. Mi-ar placea sa intru in contact cu asociatiile care ii au in grija pentru ca peste tot in lume trebuie sa fie la fel, cind cineva e diagnosticat cu cancer, cei din jurul lui ar trebui sa spuna “Nu o sa renunt la tine, am sa stau aici cu tine si vom lupta impreuna. Nu esti o victima.”

Numai facind asta si putem schimba perceptia asupra cancerului in lume iar, pe termen lung, putem stringe mai multi bani ca sa-i ajutam pe bolnavi, dar si ca sa se descopere medicamente noi.

***
Julia Mjörnstedt este marea cistigatoare a premiului Walk in style 2013, oferit de ECCO, brandul scadinav de incaltaminte premium, care sustine din 2008 cauzele umanitare premiate la Walk in Style pentru femeile care stiu sa mearga elegant prin viata facind fapte bune.

3497

un om al strazii mi-a trimis un mesaj

o femeie care doarme pe strazi mi-a trimis un mesaj sa ma uit la televizor sa o vad.

o sa fie la meteo alaturi de alti oameni ai strazii de astazi, timp de o saptamina.

e parte dintr-o campanie geniala, initiativa „Zilele Sperantei”, o campanie Samusocial, derulata de Prima TV.

zilele acestea am sa incerc sa o cunosc pe femeia care imi adreseaza mesajul de mai sus si sa-i aflu povestea.

minunata campanie. felicitari celor care au gindit-o.

2505

ajutor, contra cronometru, pt un prieten

Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.

E parte din descrierea de pe blogul lui Mihai Gavrila despre fratele lui care are nevoie mare de ajutor. trebuie sa faca o operatie complicata pe creier.

Pe fratele lui il cheama Florin. e cel din poza de mai jos, la botezul fiicei lui, Teresa, alaturi de sotia Iulia.

Si Florin, si Mihai sunt prieteni buni cu colega mea Ioana. Adica stim direct de la sursa ca e nevoie mare, mare de ajutor.
Nu stiu daca va ajuta informatia asta, dar stiu ca il putem ajuta si noi sa stringa cei 40.000 de euro necesari operatiei. Si de data asta e contracronometru. Ar putea ramine paralizat la 27 de ani.

Nu e o suma imensa, dar pentru ei si pentru timpul pe care-l au la dispozitie e uriasa
Nu e timp de campanie prin sms-uri, nu e timp nici pentru completat formulare la stat.
Singura lui sansa tine de cit de omenosi, cit de darnici, cit de atenti cu ce e in jur, suntem noi.

Faceti o donatie, oricit de mica, va rog?
Si va mai rog sa puneti pe blogurile voastre, ca sa afle cit mai multa lume..
Multumesc frumos.

iata numerele de cont:
GAVRILA MIHAIL
RO91 BRDE 170S V306 0290 1700 , deschis la BRD CRAIOVA

GAVRILA IULIA MARIA
RO28 BUCU 6642 1341 2511 RO01
Alpha Bank Craiova

GAVRILA FLORIN
RO58 BRDE 410S V893 6378 4100

2408

tine povestile copilariei departe de spital

o campanie din proiectul Pasi catre Viata

Misiunea acestui proiect este de a strânge o parte din suma ramasa pana la plafonul de 20.000 de euro propus, suma necesară achizitionării si dotării sectiei de oncologie pediatrică cu o cameră post-operatorie sterilă, cu aer filtrat, cameră de o necesitate maximă care va scădea riscurile unei noi infectii la copiii abia iesiti din operatie.

Iulian Vacarean, tinarul despre care am scris aici

vino vineri 28 august la Laptaria Lui Enache ca sa dai o mina de ajutor si sa faci o fapta buna, cumparind limonada si prajiturele de casa.

976

cadouri de vinzare -dar pentru andrei – colectia cotidianul

avem multe carti din colectia cotidianul donate de colegii nostri.

cind am fct inventarul cartilor primite mi-am dat seama ca anul asta au fost citeva carti f f tari in colectia cotidianul.
am sa fac citeva recomandari speciale pentru carti pe care v-ar placea sa le cititi.
spre seara voi posta titlurile.

*
si mai avem, BONUS TRACK, tot de la colegii de la cotidianul, inca 4 seturi sezonul 1 Prison Break (30 RON/bucata) pentru ca aseara a fost batalie pe ele:)

*
restul de postari spre seara. acum e rindul meu sa fac shopping:)

1857

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!