“M-am gandit la Rochia Eu cu drag si recunosc, ca mi-a fost tare greu sa ma decid ce “panza de paianjen” m-acopera, mai ales, dupa ce Karin a facut referire le dremears-ii lui Bertolucci. Insa, pana la urma, dupa multe ore de meditare am ales. E Celine, din Before Sunrise-ul lui Linklater. Iata si motivele:

O Celine m-am visat dintotdeauna, asa cum dintotdeauna am ales sa astern pe mine negru. Pentru a fi luata in serios, raspundeam.

Iar aceasta splendida Celine purta un sarafan lung, negru, avand menirea certa de a-i ilustra felul de a fi, caci Celine e un personaj atipic datorita inteligentei sale, a exuberantei, a idealurilor, a lucrurilor minunate si nenumarate despre care vorbeste cu incantare. Purtand orice alta culoare, ar fi fost o prezenta ireala. (non)Culoarea contrasteaza cu trasaturile ei aristocratice, o intrupeaza din obisnuit. Rochia ca si Celine de altfel, e contradictorie: atat de romantica, de feminina prin croiul ei, lunga, acoperind-o, dar, in acelasi, si atat de conservatoare pentru ca trupul ii este ascuns de materialul negru.

In simplitatea ei clasica, cu unduirile romantioase, plimbata pe strazile Vienei alaturi de Converse-ii lui Jesse, rochia e asemenea unei poezii postmoderniste. Si cred, ca ma visez si poezie, uneori.”

*

si pe ioana o stiu de pe y360. ne-am si intilnit, tres simpa, mi-a amintit de eva green la care se refera karin in alegerea ei.

o puteti citi aici

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?

trimite rochia eu la [email protected]