cea mai trista zi la hong kong

oamenii astia-s saraci, tristi si singuri.
n-are legatura cu faptul ca au cele mai multe magazine tiffany din lume, n-are legatura nici cu mall-urile de kilometri patrati si sute de boutique-uri.

“fiecare geam inseamna cel putin o persoana. apartamentele sunt de o camera, acolo e si baia si bucataria”, a spus DON, ghidul care ne-a dus azi la minastirea cea mai mare din imprejurimi.

ceva mai tirziu i-am vzt si casa, ne-a invitat la un ceai; avea o baie de un metru patrat, doar un dus si un raft in perete in care era samponul. casa avea 1.90m inaltime, si avea si etaj. ma rog, un fel de pod unde era dormitorul si in care nu puteai sta decit cel mult asezat.

avea peste 40 de ani si nu se casatorise pt ca nu ar fi avt unde sa-si tina si nevasta, eventualii copii. avea insa doi ciini. pe unul il chema “liniste” pe celalalt “bucurie”.

m-am gindit ca asta era ce si-ar fi dorit el sa aiba si si-a numit asa singurele suflete de care putea avea grija.
*
am intilnit o batrina de aproape 100 de ani intr-o minastire in care stau femeile de care nu mai intreaba nimeni.
ne-am uitat una la alta citeva minute bune. n-a rostit niciuna niciun cuvint.
dar am vbt multe.

mi-a zimbit cald cind am plecat de linga ea, iar mie imi venea sa pling tare tare.

2 Comments Published

12 years ago / Reply

Ce frumoasa intalnirea cu batrana…eu am simtit asta cand am cunoscut inuitele care au facut filmul The Day Before Tomorrow. Nu puteam decat sa ne zambim si sa ne tinem de mana, eu chiar am plans.

12 years ago / Reply

sunt experiente pe care nu le uiti niciodata, pentru ca ele sunt adevaratele pete de culoare, adevaratele chipuri din spatele evantaielor ce ascund in aparenta emotiile…iubesc insusi modul de a iubi al lor, in soapta, dar profund, atat de profund

Leave a Comment


+ 2 = six

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!