Un jurnalist american – crainic de stiri- Walter Cronkite a murit. avea 92 de ani.
cnn face editii speciale si breaking news cu decesul lui Cronkite.
Agentiile de presa cu acoperire globala fac portrete emotionante, necrologuri ca si cind ar fi murit un presedinte.
(NEW YORK – The death of Walter Cronkite elicited tributes from colleagues, presidents past and present, world-famous astronauts and those who hoped in vain to fill his empty anchor chair, all honoring the avuncular face of TV journalism who became the “most trusted man in America.” AP obituary)
ma uit de o jumatate de ora la CNN si ma gindesc: pentru ce jurnalist roman as face efortul acesta daca ar muri astazi? si n-am niciun nume in minte.
imi place CTP, dar ii recunosc abilitatea de a fi show off, ascunsa intre faldurile treningului. e la fel ca mircea badea (imi place si de el), care se ascunde in mascarile galagioase si care uneori alege doar partea de adevar care-l ajuta sa faca show.
ii recunosc eruditia lui Cristoiu, dar ma deranjeaza ca vrea sa se pozitioneze Gica Contra, chiar si impotriva gindurilor sale anterioare.
ador al saselea simt al lui Tatulici de a gasi povesti oriunde, dar ma everveaza cum stoarce lacrimi publicului cu un patetism feroce.
si mai pot adauga la lista jurnalisti pe care-i admir pentru ceva, ca sa-i “desfiintez” pentru altceva. insa nu am in minte niciun nume care sa merite onoruri prezidentiale la deces, despre care sa cred ca ar capta atentia unui popor intreg doar cu necrologul sau.
nu stiu daca e incapacitatea jurnalistilor de a-si face branding personal, nu stiu nici daca nu e vorba de o istorie scurta de jurnalism la liber (doar 20 de ani), or e vorba de faptul ca multi dintre cei care au notorietate sunt doar “vorbitori” nu si “faptuitori” (n-au fct jurnalism de teren, n-au fost in zone de conflict, n-au “acoperit” subiecte care sa schimbe soarta lumii, de la fatza locului, din mijlocul evenimentelor) dar tocmai ce mi-am dat seama ca nu am niciun model romanesc in jurnalism.
niciun guru pe care sa-l admir si sa-l respect neconditionat. o icoana ( in sensul culturii pop) la care sa ma inchin.
voi pe cine respectati?
E simplu. Vom avea un Cronkite cand vom avea un jurnalism. Daca nu moare profesia, asta va fi intr-o generatie sau doua 🙂 Apoi Cronkite a fost omul vremilor cand jurnalistii controlau informatia si o faceau cu demnitate. Iar in final, cei pe care i-ai mentionat sunt jurnalisti de opinie, nu de informatie. Sunt Larry King nu Walter Cronkite 🙂
pai nu avem jurnalisti de informatie cu notorietate si cu rezultate remarcabile.
(si) asta incercam sa spun printre rinduri:)
Exact! Cronkite a fost reporter. Badea & co sunt niste nenea care-si dau cu parerea, un “jurnalism” pe care Cronkite nu l-a practicat si pe care, din cate am auzit, nu il intelegea. Pe buna dreptate. Un ziarist care a acoperit mai bine de jumatate de secol, care nu a fost partinitor si si-a facut meseria ca la carte merita onoruri de la un presedinte de tara. Cred ca e un tip de jurnalist rar peste tot in lume. Si, sa-mi fie cu iertare, dar Larry King nu mi se pare ca-si da cu opinia prea des 🙂 Vedeti, la ei pana si jurnalismul de opinie e altfel 🙂
pai la noi, majoritatea jurnalistilor sunt atat de debusolati incat, cel mai adesea, devin patetici iar subiectele abordate de ei sunt de tabloid (cum e povestea cu fiul d-nei placinta de care pomenesti si tu), desi sunt pentru cotidiane ce se vor serioase.
Daca tu crezi ca respectivul a avut parte de asa onoruri pentru ca a fost el “Dumnezeu pă pământ”, cred ca te minti singura. Omul a avut in spatele lui o armata!O armata de oameni! Cei pe care i-ai mentionat tu sunt niste indivizi cu condei, cu fler si sustinuti/sau nu intr-o mai mare/mica masura de niste trusturi de presa.Atat!Nu s-a urmarit sa se faca din ei idoli, pentru ca daca s-ar fi dorit asta, ar fi putut si ai nostri asa cum au putut americanii.
reply@ all: propun sa cauti intai solutii si apoi sa cauti nod in papura,pentru ca altfel, esti asemenea majoritatii, care inghite ce i se da, fara a cugeta, fara a trece prin propria ratiune.