la 5 dimineata la otopeni era un domn imbracat cu totul si cu totul in alb, cu gulerele camasii ridicate Elvis like si cu 5 nasturi desfacuti la camasa.

avea 40 si ceva de ani, s-a asezat in fata mea si s-a uitat ciudat la mine, desi si eu as fi vrut sa ma holbez la el, pentru ca merita.

cum ma bintuie inca intimplarile de la filmarea de ieri, am avut o revelatie.
daca cinematograful ar fi putut oferi publicului si mirosul personajelor, la filmarea de ieri ar fi fost o greseala: personajul principal mirosea mult prea rafinat pentru ce background avea.

ar fi trebuit sa foloseasca parfumul domnului in alb, pe care-l simteam la 2 metri distanta.

*