e o carticica mica de 145 de pagini, cu tot cu ilustratii.
dar e o bijuterie: despre lucrurile lumesti care se pterec si intre ministrii sau printi, despre conversatiile de alta data, despre conversatii in general (cind conversatia inseamna cultura si charisma), despre iubirile si ratarile dlui Djuvara, despre zimbete si intristari.

o mi-nu-na-ti-e de carte pe care o cititi in maxim o ora.
si va rog eu tare tare sa o cititi.

uite ce scrie pe coperta IV

Poveştile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o… poveste a lor. Într-o bună zi, venit la editură să discute sumarul unei viitoare cărţi despre boierimea română, autorul a lăsat şi un manuscris pe a cărui primă filă era scris (cu roşu!) pentru după moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotărâre! Şi totuşi, cum să le întârzii cititorilor bucuria de a se reîntâlni cu un povestitor atât de plin de har cum e Neagu Djuvara! Aşa că, după nu puţine şi nici uşoare exerciţii de persuadare, Neagu Djuvara s-a lăsat înduplecat şi ne-a îngaduit să adunăm în volum cele patru poveşti risipite într-o revistă. Mai mult chiar, acum, dacă tot aveau să devină carte, poveştile s-au îmbogăţit cu noi, spumoase şi irezistibil istorisite întâmplări.