LA Weekly si-a pus criticii sa voteze, ca la Oscar, filmele acestui an.
Rezultatele m-au fact sa zimbesc tare.
Politist, adjectiv e pe locul 7 la filmul anului, iar Vlad Ivanov e pe locul 5 la best supporting actor.
FILM VOTES MENTIONS
The Hurt Locker 356 54
Summer Hours 239 40
A Serious Man 229 34
Inglourious Basterds 214 36
35 Shots of Rum 189 32
The Headless Woman 183 28
Police, Adjective 171 28
SUPPORTING ACTOR VOTES MENTIONS
Christoph Waltz, Inglourious Basterds 92 35
Christian McKay, Me and Orson Welles 34 17
Woody Harrelson, The Messenger 30 15
Paul Schneider, Bright Star 23 12
Vlad Ivanov, Police, Adjective 22 9
Un sfirsit de an cam bun pt domnii Porumboiu & Ivanov.
Bravooooos
*
Politist, adjectiv mi-a adus in anul asta una dintre cele mai puternice amintiri.
E filmul care m-a fct sa pling la vizionarea de la Cluj si care a generat apoi o seara de conversatii f adinci pe o terasa racoroasa.
Iar Corneliu Porumboiu si Vlad Ivanov sunt super oameni, tare tare misto, asa ca ma bucur mult pentru ei.
(tocmai ce mi-am dat seama ca despre Corneliu eu n-am scris niciodata la revista:), a scris Cristi Luca in pag de film, mais…. hmmmmmm, un subiect bun pt la anul)
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » Politist, Adjectiv & Vlad Ivanov in topul LA Weekly bazavan.tabu.ro/2009/12/30/politist-adjectiv-vlad-ivanov-in-topul-la-weekly – view page – cached LA Weekly si-a pus criticii sa voteze, ca la Oscar, filmele acestui an. […]
> care a generat apoi o seara de conversatii f adinci pe o terasa racoroasa.
O parte din conversatii s-au transformat in unul din cele mai frumoase articole despre acest film:
http://agenda.liternet.ro/articol/9265/Ana-Maria-Onisei/Text-message-Politist-adjectiv.html
E amuzant cum publicul larg confunda inca filmul de arta cu cel comercial. Mai mult, pentru a le oferi o sansa de a-si vinde filmele, cei care stiu despre ce e vorba mentin confuzia cu buna stiinta. Publicul larg asalteaza cu naivitate salile de cinema in speranta ca poate vedea un film dupa gustul obisnuit – o poveste filmata – si sfarseste prin a vedea o metafora cinematografica. Una atat de chitita incat story-ul se atrofiaza pana la disparitie. Asa se face ca pe la mijlocul filmului publicul paraseste sala plictisit.
Daca lucrurile s-ar transa cinstit publicul ar alege constient intre un film de arta si unul comercial. Un pic lectura prin presa straina ne-ar lamuri ca in afara distinctia e clara: –Acest film subtil (…) este destinat unei cariere solide în filmele DE ARTA.” Screendaily.com Cine are ochi de vazut sa vada.