ce n-am scris despre Tudor Chirila in Tabu, martie 2010

in tabu martie 2010 e un articol despre cea mai recenta piesa in care joaca Tudor Chirila, O lume pe dos in regia doamnei Iarina Demian (care se reintoarce pe scena ca actrita cu aceasta piesa!)

mi-a placut intilnirea cu ei, mai ales ca pe doamna Demian nu o stiam personal si m-a fermecat cu totul. dar inainte de orice, mi-a placut ca si-au promovat piesa asta la nivel occidental; cu sesiune de interviuri intr-o zi pentru toti jurnalistii, intr-o sala de conferinte dintr-un hotel. exact ca pentru promovarea filmelor mari de afara.

e un fragment din conversatia noastra pe care nu l-am pus in revista din motive tehnice, desi mi-a placut f f mult.

(am optat ca pentru revista sa fac o structura ca un text de piesa de teatru, cu dialoguri intre tudor si iarina, dialoguri cu garda jos despre cum si-au construit rolurile, despre cit de greu le-a fost sa ajunga la o anume stare, despre momentele dificile ale colaborarii lor etc.
monologul care nu se regaseste in revista e a lui tudor si imi era adresat mie, nu era o discutie cu doamna demian. se ridicase in picioare cind spunea ceea ce veti citi mai jos, era super patimas, ridicase tonul.)

totul a plecat de la remarca mea despre standardul profesional occidental la care avea loc intilnirea noastra si de la faptul ca, prin acest gen de intilnire, e o lupta cu sistemul.

*
monologul lui tudor chirila (pe voci diferite, in functie de intrebare/raspuns)

Bey nu ma lupt cu sistemul, mie mi se pare normal ca acum daca avem internet, ca tot se vorbeste atit de mult de internet, problemele sunt simple. Nu mai exista diferenta intre America si Romania decit de limba.
Avem toti acces la aceleasi instrumente?
Avem!
Avem acces la mai putini bani.
E adevarat, dar si in America exista chestia asta cu accesul la mai putini bani. Ca blair witch project a costat 23.000 de dolari.
Deci toti avem acces la aceleasi texte, la tot.
Hai sa zicem ca sunt inca diferente.
Intr-un studio ai acces la aceleasi scule, deci omul trebuie sa faca diferenta. De asta noi in tara asta ar trebui sa investim foarte mult in educatie, daca vrem sa ne salvam. Pentru ca noi toti o sa avem programe si bani sa ne cumparam calculatoare de la Steve Jobs, dar nu o sa avem niciodata oamenii pregatiti daca nu investim in educatia lor. Si aici e o problema de mentalitate.
La ce te raportezi?
Daca ma raportez la teatrul romanesc ar trebui sa inchid sandramaua de mult. Ca am facut spectacole f bune.
Dar oare raportat la londra si la ce se intimpla acolo, am facut eu spectacole destul de bune?
Si raspunsul probabil este nu.
Si decit sa stau cu explicatii si raspunsuri cu “de ce nu le-am facut pentru ca n-am avt bani”…
Pai…
… dar eu stiu, daca aveam banii de productia aia, daca stiam ce sa fac cu ei?!

*
sa cititi interviul din revista, dialogul mama fiu (iarina & tudor) e mi-nu-nat.
aici un alt monolog al lui tudor chirila despre piesa o lume pe dos

O lume pe dos se joaca la Teatrul de comedie.

2 Comments Published

10 years ago / Reply

Cristinuta ;acesta este adevarul;

[…] despre el, fie pentru ca facusem interviu (ca atunci cind a jucat in “o lume pe dos” – aici un fragment pe care nu l-am pus in revista), fie pentru ca imi daduse acces la informatii oarecum private (ca vizita in studioul […]

Leave a Comment


× three = 21

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!