Vom mai iubi la batrinete? In sensul cel mai direct al iubirii: fluturasi in stomac, tremur de emotie la gindul revederii, dorul etc etc…
Dupa 40 – 50 – 60 de ani, ba chiar dupa 70 de ani, voi mai pastra in noi prospetimea de a ne bucura in orice clipa de suspance-ul seductiei, de tensiunea energiilor sexuale dintre doi potentiali parteneri?
Sau, pentru ca stim foarte bine cum e dansul asta, nu vom mai pune tensiune/energie/spirit suficient(a) in pasii si gesturile noastre.
Sau, pentru ca am “furat-o” de multe ori, ne vom resemna, aparindu-ne de orice ne iese in cale.
*
Din ce inaintam in virsta, simtim ca in mintea noastra am ramas ca la 20 de ani, chiar daca trupul nostru incepe sa raspunda cu intirzieri de milisecunde la solicitarile gindurilor noastre.
Dar stim ca milisecundele astea se vor face secunde cindva, apoi minute; cindva vor deveni ore, zile, ani…
Si, banuim, ca distanta intre gind si fapta va ajunge cindva asa de mare incit nu va mai fi dusa la bun sfirsit. “la c(ar)e bun?!”
*
Sunt fascinata de gindul posibilitatii unei indragosteli profunde, unice, la o virsta la care instinctul – reflexul format in ani – ne-ar tine departe de aruncatul in gol cu capul inainte.
Si cum sa fie iubirea asta ca sa nu para trista? Sau, mai exact, ca sa nu fie trista.
*
Mi-am adus aminte de gindul asta al iubirii la o virsta la care presupui ca nu se mai iubeste, citind Batrini indragostiti de Alasdair Gray (o carte care urmeaza sa apara la Ed. Polirom).
Pe aceeasi tema, Jurnalul unui batrin amant, Marcel Mathiot(Ed Humanitas)
nu cred ca putem sa stim. e posibil sa iubim cu fluturasi si la 70 de ani, dar cred ca e un fel de “posibil” dintr-ala care se incadreaza in marja de eroare a statisticilor. 🙂
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » Vom mai iubi la batrinete? bazavan.tabu.ro/2010/04/04/vom-mai-iubi-la-batrinete – view page – cached Vom mai iubi la batrinete? In sensul cel mai direct al iubirii: fluturasi in stomac, tremur de emotie la gindul revederii, dorul etc etc… Filter tweets […]
Acum mai multi ani pe Magheru era o pizzerie pe doua etaje cu vedere la bulevard. Imi placea acolo pentru ca era o atmosfera calda, preturi prietenoase cu conditia mea de eleva si clientela de toate genurile si de toate varstele. Marturie pentru asta erau cei cativa pensionari care ocupau mesele de doua persoane. Eu eram printre ei asteptandu-mi comanda cand pe usa a intrat un batranel intr-un costum decorat cu distinctii militare si cu un trandafir in mana. Mi-am imaginat ca are o intalnire cu cineva si l-am urmarit cu interes cum isi soarbe berea din pahar la o masuta laturalnica. Surpriza a venit 5 minute mai tarziu cand s-a ridicat brusc de pe scaun si s-a dus la o masuta invecinata unde statea o batranica. I-a cerut permisiunea sa se aseze, dupa care i-a inmanat reverentios trandafirul si au inceput sa vorbeasca. Nu stiu cum s-a terminat idila inceputa in acea sambata la ora 14, dar m-a facut sa ma gandesc la modul in care se transforma iubirea dupa ani si ani. Nu cred in moarte fluturasilor din stomac, cred insa intr-o stingere a focului care ii ucide in general in relatiile incepute timpuriu si mai cred intr-o transformare a flirtului care are ca scop patul, intr-o depanarea frumoasa a amintirilor care vindeca ranile vechi si naste povesti noi.