6981_iadul-este-amintirea-706981_iadul-este-amintirea-70

femeia care as vrea sa fiu


Cind eram pustoaica si imi cautam repere in femeile de-care-“soi”-as-fi-vrut-sa-fiu, mi-am ales-o pe ea drept model.

Am vazut-o intr-un film si mi s-a parut cea mai frumoasa persoana din lume, cea mai rasata, cea mai eleganta. O femeie oximoron: fragila dar ferma, fina dar cu asperitati ascunse, cu inima pe tava fara sa o dea insa oricui.

Nu stiam sa verbalizez trasaturile astea atunci, dar ma fascina cu ochii ei albastri, cu chipul ei ireal si cu focul pe care – habar n-am cum – i-l simteam cum tremura pe dinauntru. A fost actrita revelatie de la sfirsitul anilor 80.

Am revazut-o aseara intr-o piesa de teatru, la 20 de ani distanta de la premiera filmului a carui secventa cu ea imbracata in alb stind in barca pe lac ma urmareste de atunci.

Aseara, la finalul piesei, pentru prima data de cind merg la teatru, am plins pe aplauze.
De la cap la coada.
O simteam cum tremura si plinge, cum se bucura ca joaca; era la doi pasi de mine si energia pe care o transmitea apasa pe ceva din interiorul meu, asa ca tisneau lacrimile.

La finalul piesei cind spectatorii ii dadeau flori, ii lua in brate cu totul, parca agatindu-se de ei, iar mie gestul mi s-a parut o frumoasa metafora.

Acum are aproape 50 de ani si daca e sa-mi iau un model despre cum vreau sa fiu cind o sa fiu mai mare, tot ca ea as vrea sa fiu.

Fina, filiforma, vibrinda pe dinauntru si cu o energie interioara cu care ar muta si muntii dintr-o privire. Si cu toate astea, incredibil de delicata, de calda. impacata cu sine si bucuroasa ca (RE)traieste cu pasiune bucuria de a juca un rol care sa-i impinga limitele emotionale dincolo de ce-si doreste orice om obisnuit.

Si cu aceeasi ochi albastri magici care poarta acum cu ei amintirea lucrurilor traite.

*
“Nu va suparati, cum o cheama pe actrita care a jucat-o pe Agnes?” m-a intrebat o doamna pe strada.

Eram la intersectia Batistei cu Calderon, iar teatrul Odeon unde se jucase piesa era la destul de mare distanta, asa ca intrebarea mi s-a parut stranie. (Poate a auzit dialogul nostru, m-am linistit in gind)

“Diana Gheorghian. Si noi am mers la piesa asta pentru ea”, am spus eu atingind femeia pe urmar, ca si cum mi-as fi confirmat ca exista.

“Incredibil a jucat. N-am mai vazut-o pina acum.”

“Da, e minunata. N-a fost in tara”, am adaugat sigura pe mine. Citeva minute mai tirziu, cautind pe internet, am descoperit ca a fost foarte in tara, dar ca n-au mai distribuit-o regizorii in roluri mari.

*

Ne despart 15 ani. Fix. Am descoperit aseara ca avem aceeasi zi de nastere.
Oare cind o sa fiu (mai) mare o sa pot sa fiu macar un pic ca ea?

*
Diana Gheorghian joaca la Teatrul Odeon in piesa Iadul este amintirea (fara puterea de a mai schimba ceva), un rol principal, greu si minunat, dupa foarte multi ani.

4 femei, nevoia de dragoste si mutatiile care apar in lipsa ei.
O piesa in regia Marianei Camarasan ( Cui ii e frica de Virginia Woolf, de la Act).

Cind se reia stagiunea in toamna, am sa va bat la cap sa mergeti sa o vedeti.

5 Comments Published

[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » femeia care as vrea sa fiu bazavan.tabu.ro/2010/07/12/femeia-care-as-vrea-sa-fiu/ – view page – cached Cind eram pustoaica si imi cautam repere in femeile de-care-“soi”-as-fi-vrut sa fiu, mi-am ales-o pe ea drept model. Tweets about this link […]

10 years ago / Reply

ah, rochia alba de dantela! dar eu de ce stiam ca emigrase?

10 years ago / Reply

asa stiam si eu, dar am cercetat si joaca la odeon de ceva (multa) vreme.
si locuieste linga odeon:)

10 years ago / Reply

Am vazut piesa deja! Diana Gheorghian face un rol exceptional. Chiar ma intrebam de unde gaseste atata putere pentru ca a ramas o mana de om. Doar ochii ei magnifici sunt plini de viata.

Nici eu nu mai stiam nimic despre ea si m-am bucurat sa o vad. Si da, te rog sa bati lumea la cap sa mearga la teatru :)) Poate pe tine te asculta :)) Eu am redescoperit bucuria de a vedea piese de teatru si mergeam saptamanal (pacat ca s-a inchis stagiunea).
Daca vrei totusi teatru pe timpul verii, iti recomand piesa “Pijamale” a teatrului Metropolis care se joaca in parcul IOR intr-un cort special amenajat (e cu aer conditionat si costa numai 10.60 lei biletul)

10 years ago / Reply

Este o actrita aparte.In primul rand e atat de rasata si de diferita ,incat nici nu mai poti sa te uiti la celelalte actrite ,desi sunt profesioniste.Are un “je ne sais quoi”.Parca comunica mai presus de cuvinte si de jocul actoricesc cu spectatorii.Este minunata si aduce prestigiu teatrului Odeon.Desi am 21 de ani si eu impartasesc dorinta de a ajunge ca ea pe parcurs.

Leave a Comment


eight − 8 =

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!