uzul ratiunii (dar nu ratiunea mea) m-a facut sa nu iau acasa in aceasta dimineata unul dintre frumosii astia.
m-am ales doar cu poza; nici sa pun mina pe ei nu am avut voie, cred ca le era ca plec cu unul si … gata.
*
just to know, ala pufosu’ gri care doarme seamana cu pisoiul Bleu pe care l-am avut acum vreo 7 ani si care, intre timp, a umplut strada parintilor mei de pisoi albastri.
ce pufoseniii! :))
dementiali erau:)
bun baiat uzul asta
mimo, mda sigur. mrrrr
de ceeeee? de ce nu ai luat acasa o pufosenie din asta adormitaaaaa?
give me ONE good reason why!
pai motivul e simplu: de fiecare data cind imi iau animalutz acesta sfirseste prin a fi crecsut de prieteni pt ca eu sunt mai mult plecata.
si prietenii nu mai vor.
mimo a fost matusa lui Bleu si nu cred ca vrei sa-ti spuna istorii…
dar erau MI-NU-NA-TI
of, te cred, prin aceeasi tragedie trec si eu. imi doresc atat de mult o persana obraznica si egoista, dar daca fac socoteala cate zile pe luna stau in apartament si cate umblu brambura, nu iese prea frumos la socoteala 🙂