Cum ar fi ca Mozart sau fratii Lumiere sa se intilneasca pentru o ora cu specialistii in sunet si imagine de la Philips?
m-am gindit la asta in timpul prezentarii de la IFA despre unde a ajuns tehnologia Philips in materie de televizoare 3D si de sunet 360 si-am avut tot timpul un zimbet larg pe fata.
Am imaginea mea despre cum ar fi intilnirea asta, dar nu vreau sa stric provocarea pe care vi-o lansez.
Scrieti-mi – in max 2000 de semne – cum va imaginati aceasta intilnire si cea mai frumoasa povestire primeste drept premiul cadoul pe care l-am primit de la Philips la IFA (aka castile noi lansate in colaborare cu O’Neill, incasabile, adaptabile pentru orice activitate sportiva. poze cu premiul diseara)
iata si foto promisa
Concursul se incheie luni la ora 12.00. Succes.
inclusiv pentru activitati acvatice si subacvatice?
ps. e o’neill 😉
Mozart era in turneul European, sustinand un concert in Paris la Palatul. Dupa spectacol, fratii Lumiere erau in drum spre cabina acestuia, urmand sa il felicite pentru reusita. In fata cabinei lui Mozart au dat peste Gerard Kleisterlee, CEO Philips. Acesta tinea in mana un obiect ciudat, in culori metalizate, venit parca din alta lume.
-Ce tineti in mana, domnule? intreaba Auguste
-E un produs pe care i-l voi arata tanarului Mozart. Nu va priveste.
-Ce ingamfat! zise Louis. Nu stiti cu cine stati de vorba.
Mozart ajunge la cabina lui, intra si isi lase vioara si iese sa isi salute vizitatorii. Dupa un schimb de replici cu fratii Lumiere, Mozart se intoarce catre CEO-ul Philips.
– Ce nastrusnic arata cutia aceasta. Ce este domnule Gerard?
– E cel mai recent proiector din gama Philips. Iar aici am o pereche de casti wireless.
– Nu inteleg. La ce m-ar ajuta pe mine toate astea? Intreaba mirat Mozart.
– Sunt niste creatii geniale. Stiinta a evoluat si la fel trebuie sa faceti si dumneavoastra. Un geniu ca dumneavoastra e demn de o asemenea inventie. In timpul concertului, spectatorii ar putea urmari imagini cu dumneavoastra proiectate pe un perete si ar putea asculta muzica la o calitate exceptionala in casti, fara a pierde din esenta geniului dumneavoastra.
– Neither a lofty degree of intelligence nor imagination nor both together go to the making of genius. Love, love, love, that is the soul of genius. Mama mi-a spus sa nu stau de vorba cu oamenii nebuni. O seara buna domnilor!
– Eh, nu prea l-ati impresionat pe Mozart cu inventia dumneavoastra. Trebuia sa va ganditi ca un artist nu are nevoie de artifii ale stiintei. Nu-i asa, Louis, zise Auguste.
– Eu sunt fizician si sunt intrigat de cutia aceea care proiecteaza imagini. Noi am facut primele proiectii in Paris in anii trecuti. Ideea noastra e brevetata, sper ca nu ai furat-o, a raspuns Louis.
– Da, sper ca nu ai furat-o. Si ce e cu bentita aia cu urechi haioase? adauga Auguste.
– Domnilor, sa inteleg ca am in fata fratii Lumiere?
– Da. Fratii Lumiere.
– Let’s make things better, asta e deviza companiei noastre. Am luat cutia minunata inventata de voi si am transformat-o intr-un proiector High Definition cu 1080i si un contrast 2200 ANSI. Iar sunetul este transmis pe calea aerului si ascultat in aceste casti super-performante. Asta e viitorul.
– Mozart avea dreptate. Sunteti nebun. Hai sa plecam, Louis!
citatul lui Mozart ii apartine. nu l-am tradus pentru ca si-ar fi pierdut din sens.
Dumnezeu a fost fan Mozart asa ca , la rugamintea acestuia, l-a lasat sa se intoarca pentru o ora pe pamant pentru a vedea daca lumea inca se mai bucura la auzul compozitiilor sale. Si Dumnezeu l-a teleportat la IFA pentru ca auzise ingerii vorbind adesea de sunetul PHilips din cutiile alea colorate care ii ispitesc pe oameni.
Mozart se trezeste brusc intr-o hala imensa si primul lucru pe il vede in fata ochilor este o plasma enorma cu imaginea unui pian. Ii paru atat de real , incat prima reactie a fost sa ii atinga clapele. Se loveste de ecran si nedumerit se opreste .Priveste in jur cautand parca o explicatie. Un reprezentant al Philips il vede si ii adreseaza intrebarea sacaietoare:
-Va pot ajuta cu ceva?”
– Da, va rog sa deschideti aceasta usa de sticla ca sa pot ajunge la pian.
– Dar domnule , aceasta nu este o usa , este un televizor iar acela nu este un pian este doar o imagine a pianului.
– Credeti ca dupa atatea compozitii eu nu fac diferenta intre un tablou si un pian adevarat? Vreau sa il aud.
Crezand ca este vorba despre televizor, tanarul porneste sistemul Home Cinema si incaperea se umple de notele “Flautului Fermecat” pe care Mozart si le amintea atat de bine.
– Vai, cred ca aveti un pian foarte mare pentru ca sunetul acesta nu l-am mai auzit niciodata.
“Flautul Fermecat” nu il fermecase nicicand ca acum. Inchide ochii si asculta sunetul care il inconjoara si se intreaba de cate piane a fost nevoie pentru un astfel de sunet.
Deshide ochii si muzica s-a oprit. E din nou in rai dar …raiul era acolo, jos. Il priveste pe Dumnezeu si ii spune :”Doamne ,daca vreodata va fi sa ma intorc pe pamant, te rog un singur lucru sa-mi cumperi un “pian” d-asta de la Philips si promit sa fac si partea a doua la “Flautul Fermecat”.
[…] cum am tot scris, am fost la IFA – Berlin la invitatia Philips (inca mai e in joc la concurs cadoul pe care l-am primit de la Philips). […]
Sediul Philips. Mare sedinta.
– Doamnelor si domnilor, dupa toate creatiile si inventiile pe care le-ati vazut alaturi de noi, astazi va vom prezenta doua din cele mai importante: microcasca si masina timpului. Cu ajutorul lor nu numai ca vom scrie istorie, dar ne vom asigura ca aceasta este scrisa asa cum trebuie.
Doi reprezentanti ai Philips au calatorit in timp, in perioada in care Mozart avea patru ani.
S-au furisat noaptea in casa acestuia si l-au gasit pe copil dormind profund. Cu foarte mare atentie i-au pus acestuia microcasca in ureche, iar a doua zi dimineata l-au intampinat:
– Tinere Mozart, suntem onorati sa fim in prezenta dumneavoastra!
Cu vocea sa de copil, Mozart raspunse:
– Am visat aseara o muzica minunata, dar parea atat de reala! Ma simt…inspirat.
– Speram ca vom auzi asa ceva. Va inmanam aceasta hartie foarte importanta, va rugam sa o folositi cand aveti ceva important de transmis.
Cu misiunea indeplinita, reprezentantii si-au luat ramas bun si au revenit la sediu.
– Si uite asa, concluzioneaza cei doi, inspiratia lui Mozart va veni mai devreme de la propria sa muzica pe care noi i-o difuzam prin casca, iar geniul sau se va manifesta mai profund. In plus, i-am lasat si numarul nostru de la sediu sa ne contacteze in caz ca ne poate ajuta in progresul nostru tehnologic, alaturi de o pereche de casti de ultima generatie.
– Dar, baieti…nu existau telefoane pe atunci!
– … e un detaliu care ne-a scapat. Macar i-am trezit talentul mai curand decat ar fi aparut in mod normal.
– In schimb, nu vreau sa ma gandesc cat se va framanta in legatura cu perechea de casti si cum le poate folosi…
“Draga Auguste și Louis Lumière,
Mi-ar fi facut mare placere sa va cunosc. Daca am avea ocazia in aceasta epoca a dezvoltarii tehnologice explozive sa petrecem o ora impreuna, am certitudinea ca ati fi cu adevarat incantati de modul in care inventia v-a fost imbunatatita si ajustata pentru a reda viata intr-o maniera cat mai fidela.
Daca ar fi posibil, v-as arata cum tehnologia Philips in materie de imagine 3D, sunet 360 si magie completeaza ce ati perfectionat si imbunatatit intreaga dumneavoatra viata, cinematograful. Chiar daca ati declarat ca “este o invenție fără viitor”, Gerard Philips a avut un vis si mai maret pentru primul aparat pe care l-ati folosit atat la filmare, cat si la proiectie.
Astazi, filmele dumneavoastra colorate ar fi considerate cel mult retro, iar o proiectie a primei pelicule de 17 metri si 50 de secunde “Workers Leaving the Lumière Factory”… o adevarata intoarcere la origini.
Auguste, Louis, ati fost fotografi, fizicieni, manageri si inventatori. Nu vi s-ar parea doar un vis ciudat ca oamenii sa se bucure impreuna de o experienta vizuala si auditiva de exceptie, pentru ca este exact scopul pe care incercati sa il atingeti. Mai mult, chiar si acasa fiecare poate avea o vizionare inedita: putem sa proiectam un halou luminos din spatele ecranului pe peretele inconjurator sis a creem o experienta de vizionare captivanta.
Desi timpul vi s-a scurs prea repede, va asigur ca azi cinematograful reprezinta o modalitate excelenta de petrecere a timpului liber, imaginea oferita de Philips v-ar pune in situatia de a nu mai putea deosebi proiectia de realitate, iar sunetul l-ar incanta chiar si pe insusi Mozart.
O lume intreaga va multumeste pentru inventie, un motor pentru dezvoltare, inovatie si creare de valori!
Cu respect,
Unul dintre angajatii Philips”
Cand am ajuns la IFA, ochii mi s-au aprins de parca erau beculetele din bradul de Craciun. Nu fiindca as fi fost fan gadgeturi – ba chiar ma plictisesc cand cineva vorbeste despre ele prea in detaliu – ci fiindca ma fascineaza noutatile. Si cand vine vorba de nebunia asta 3D, atunci chiar ca vreau sa fiu pregatita. Nu de alta, dar ganditi-va cum ar fi sa iesiti din dus, iar din reclama de la TV sa iasa brusc un tip cu ochii holbati. Eu m-as speria de moarte. Asa ca prefer sa fiu introdusa de la inceput in lumea 3D.
Cu ochii in toate directiile, incep sa studiez oamenii. Bine, in proportie de 80% sunt barbati. Probabil ca le trece prin cap ca noi, celelalte care suntem pe aici, suntem „de-ale lor”: gadget freak.
Sincera sa fiu, nici macar nu-mi doresc sa creada altceva.
Cand incepe prezentarea, ajung sa simt aceeasi emotie coplesitoare ca atunci cand gasesc un trenci de colectie la targurile vintage. N-oi fi eu „obsedata-dupa-tehnologie”, insa… iata-ma aici, inconjurata de toti acesti oameni, cufundata in toate imaginile astea care ma tot acapareaza. La propriu. Ei bine, poate ca ar trebui sa ma reprofilez si sa devin expert in tehnologie. Poate ar trebui chiar sa fiu EU unul din oamenii astia draguti de la Philips care ne prezinta toate astea. As putea purta pantaloni skinny din piele cafenie si as avea permanent un zambet larg pe fata. „Buna ziua, poftiti ochelarii acestia… hm, va stau chiar bine. Da, da, sigur, nu trebuie sa faceti altceva decat sa vi-i puneti si sa va lasati luat de val. Valul tehnologiei 3D.” Cred ca as putea sa ma descurc. „Buna ziua, bine ati venit la prezentarea Philips. Sunetul de 360 grade, de care, practic, nu aveti cum sa scapati… „ Iar lumea ar rade la glumele mele.
Brusc, ma simt atat de entuziasmata, ca as putea sa-i explic chiar si lui Mozart despre toata treaba asta. „Buna ziua, domnule Mozart, e o onoare ca tehnologia aceasta de sunet va poate cunoaste. Stiu, stiu… si eu am facut ochii mari cand am auzit. Dar nu va nelinistiti, nu e nimic necurat aici. Pur si simplu, trebuie sa va relaxati si sa va lasati dus de sunet. O sa fie ca o paturica incalzita in mijlocul unei ierni geroase din Salzburg. Sau am o idee si mai buna: ce-ar fi sa aducem acum un pian si dumneavoastra sa ne minunati. Cred ca o sa va surprindem si noi. Nu facem altceva decat sa sporim corola de minuni a lumii. As prefera, daca sunteti de acord, bineinteles, sa incepeti cu Rapirea din Serai. Sunetul o sa va copleseasca mai mult decat de obicei.” Mozart ar face ochii si mai mari, dar fiindca eticheta vremurilor sale nu i-ar permite sa dea prea mult frau liber sentimentelor, ar accepta. M-as ocupa chiar eu de aranjarea in cea mai mare viteza, as pregati totul, iar cand Mozart ar incepe sa cante la pian si sunetul ne-ar imprejmui pe toti ca o panglica alba… as putea vedea cateva lacrimi care curg din ochii lui pe clapele de pian. Si atunci, as sti ca o minune nu vine niciodata singura.
O intalnire mai putin imaginara
Prototipul e gata. Inginerul isi analizeaza opera, pipaind centimetru cu centimetru din ea: curbele sunt perfecte, materialul puternic si caracterul rezistent. Noile casti Philips O’Neill sunt exact ce isi imaginase atunci cand inchisese ochii, prima oara cand se gandise la model si ii desenase liniile pe o foaie de hartie.
Isi pune castile la urechi si apasa Play: se aude “Flautul fermecat”. Inchide ochii si muzica il cuprinde usor usor.
– Cand muzica te cuprinde, muzica e chiar in tine.
Inginerul deschide ochii. In fata lui e un tip imbracat bizar, cu o peruca alba pe cap si machiat strident.
– Asa am scris Flautul. Inchideam ochii, iar muzica era in mintea mea. Fiecare sunet, fiecare masura.
– Te inconjura muzica?
– Nu numai, muzica traia in mine. Iar acum, cand o asculti, e asa cum mi-am imaginat-o: sunetul clar si distinct, ca si cum ai respira muzica.
Inginerul zambeste. De fapt, in fata lui sta Mozart.
– Eu imi imaginez altceva. Sunt pe partie. Inchid ochii, respir cristale de gheata, aud muzica si imi imaginez sunetul zapezii.
– Tu si muzica, completeaza Mozart.
– Eu si muzica mea, da.
– Iar de fiecare data cand ma asculti, sunetul ma transpune cu tine.
Mozart isi misca usor buzele, fredonand masura cu masura din “Flautul Fermecat”.
– Sa ma mai chemi. Vreau si eu sa respir fulgii de gheata.
Camera de hotel cu geamuri cat peretele. De la inaltimea etajului 22, imaginea televizorului se reflecta fix peste Akihabara, orasul electric, amestecand reclamele de pe ecran cu cele de neon de afara.
Incepe o emisiune. In limba lor onomatopeica, omuletii de pe ecran prezinta invitatii serii: un pustiulica cu peruca, tinut de mana de un tata cam apretat, doi domni in halat alb si trei doamne cu coif. Probabil iar or sa joace tetris cu oameni. Sau om fi la procesul etapei in campionatul japonez.
Ma bufneste rasul: doamnele pretind a fi ursitoare si povestesc cum s-a facut repartitia harurilor intre pustiulica si domnii cu halat.
– Mai aveam pe stoc un talent de pianist si unul de inventator si.. va dati seama, le-am luat cum au venit la mana. [Pe fundal se vad imagini de arhiva cu tatal apretat, insistand ca fiul sau sa exerseze a 39-a oara acelasi sunet, cu un tuseu diferit]. Oamenii au innodat sarmulite cateva secole ca sa scoata o masinarie de vanat atmosfera. Mai intai prindeau doar sunete, apoi au reusit sa prinda cativa purici, apoi imagini.. dar iata ca acum ne vedem cu totii aievea.
Domnilor cu halat li se solicita un punct de vedere.
– Captatorul de suflete a suscitat un asemenea interes. Poate ne spuneti mai multe despre acest aparat?
– Vedeti dumneavoastra, secole de-a randul oamenii au simtit lucruri pe care nu le-au inteles nici ei insisi pe deplin. Si au incercat sa le dea intr-un fel afara, poate ca peste generatii cineva va putea explica. Ceea ce am reusit noi sa facem, deocamdata, a fost sa realizam captatorul de suflete: un aparat care reda atat de fidel muzica incat pare ca insusi compozitorul o canta.
Incep sa adorm si pierd sirul dezbaterii. Domnii cu halat explica, apar cifre pe ecran, intra calupul publicitar, mi se inmoaie mainile si scap telecomanda, incet-incet picotesc, mi se impleticesc gandurile in cap, dar stai putin, cum am inteles eu tot ce vorbeau ei in japoneza?, nu-i nimic, ma gandesc, e bine c-am aflat la ce folosesc castile alea.
Louise si Auguste stateau in biroul uzinei tatalui lor. Tensiunea se simtea in aer..
Auguste: N-o sa functioneze. Ar trebui sa ne rezumam la ce avem – fotografie. E absurd, complicat si nu o sa mearga niciodata. Chiar daca reusim cumva sa capturam cumva o imagine in miscare.
Louise: Esti un las mon frere si cred ca te pripesti cu concluziile.
Eu las?! eu cred ca tu esti un prost. Spune-mi cum vom arata noi vreodata celorlalti ceva ce inca nu am reusit sa prindem noi?
Louise: Inca nu stiu dar simt ca merita lucrat la asta in continuare.
Auguste: Esti doar un visator mon petit, o sa cresti si o sa-ti treaca.
Louise: Ba nu. Tu esti un nimic, un fricos, un nimeni si spunand asta iesi furios pe usa trantind-o cu putere.
Auguste se calma si-si spuse ca o sa vina o vreme cand fratele sau va intelege ca unele lucruri chiar nu sunt posibile.
Dar in noaptea aceea avu un vis ciudat. Se facea ca milioane de imagini se derulau pe un ecran imens si totul se petrecea foarte clar, aproape ca in realitate, color si viu. iar sunetul batea de mii de ori acustica celei mai bune sali de concert pariziene. Parea de necrezut dar cumva asta se petrecea in viitor..
Si se trezi brusc dar singurul lucru pe care si-l mai aminti era un nume: Philips si starea pe care i-o crease acele inventii..
Si a inteles ca acela chiar este viitorul si se imbraca si pleca in graba la uzina.
restul e istorie :
[…] jucat un pic cu imaginatia si v-am promovat la concurs, rugindu-va sa va imaginati aceasta […]