Ieri dimineata am sunat la 9461, am cerut un taxi si cu o adresa notata pe un biletel ( Dr Burghelea nrX) eram hotarita sa ma intrept catre aniversarea LumeaMare.ro.

In taxi, am trait o intimplare suprarealista.

– Pe Str Burghelea trebuie sa merg…
– Burghelea… nu prea stiu unde e, desi… Ar fi trebuit sa stiu ca e ruda cu mine… Nu e si un Dr. in fata? Nu e doctor?
– Ba da, ba da. Pai si cum nu stiti strada pe care o cheama ca pe ruda dvs?
– N-am mai fost pe acolo, o gasim tre sa fie pe linga Mintuleasa. A fost unchiul meu, dar el era bogat si bunica s-a casatorit cu unul sarac si au alungat-o din familie.
– Dar ce ceva important a facut de i-au dat nume de-o strada?
– A facut Spitalul Panduri. Erau cu stare, l-a trimis taica-su la Paris la scoala, a ramas acolo, dar la batrinete a venit in tara si a facut spitalul asta.
– Si locuia pe strada asta?
– Nu, locuia in cotroceni. Avea o casa mare acolo.
– Mai are rude, fii in viata?
– Da in germania, au venit si au revendicat case si paduri.
– Si dvs? N-ati primit nimic?
– 4 hectare de padure, pe care nici n-am fost sa o localizez. E o padure…proasta. De salcim.
– Pai chemati oamenii cu albine pentru ca mierea de salcim e buna.
– Da, dar padurea e veche si trebuie improspatata, trebuie pusi copaci noi.
– Si n-aveti bani pentru asta, nu?
– De unde sa avem domnisoara? Bunica imi spunea ca unchiul asta avea trasura lui, cu vizitiu, si iesea la restaurant in fiecare simbata, pentru ca nu putea mai des. Eu am fost de 2 ori la restaurant in toata viata mea si n-am trasura. De fapt, eu sunt vizitiul.

cind am ajuns la destinatie mi-a multumit ca uite asa a descoperit si el unde e strada unchiului lui.
eu ma duceam sa ascult povesti din calatoriile din lumea intreaga ale pasionatilor de turism si ma gindeam ca intilnirea aceasta e inca o dovada ca povestile sunt peste tot. doar sa stai cu ochii deschisi.