profesorii care ne-au schimbat viata

E o vreme in care avem tot mai putin respect pentru meseria de profesor, iar astazi incepe din nou scoala, asa ca – pentru un echilibru – va propun sa ne amintim de profesorii care ne-au schimbat, transformindu-ne din copii in oameni MARI.

*
Se prinsese ca am un spirit combativ, ca-mi plac intrecerile. Se prinsese si ca ma duce mintea asa ca ma provoca de cite ori i se dadea ocazia.

Intr-o dupa amiaza de octombrie faceam pregatire pentru olimpiada. Mi-era foame si nu mai aveam chef sa ma uit la ce era scris pe tabla si, ca un copil rasfatat, tinjeam dupa o pauza.

– Mi-e foame! m-am auzit spunind din a treia banca de la geam.
– Pina nu rezolvati tot ce e pe tabla, nu luati pauza, mi-a replicat profu’
– Dar mi-e foame si la 6 se inchide la magazin. Mai am una, o rezolv dupa ce ma duc sa iau de mincare pt toata lumea.
– Pe care o mai ai?
– Pe a treia.
Profu’ a zimbit si mi-a spus calm:
– Poti sa te duci doar daca atunci cind te intorci imi prezinti o solutie mai scurta si mai rafinata decit a mea.
M-am uitat la prof, apoi la subiectele de pe tabla:
– De acord. Pot sa ma duc?

S-a creat putina rumoare in clasa dar nu pentru pariul pe care tocmai il pusesem. Toata lumea imi arunca biletzele si bani ca sa le cumpar biscuiti, pufuleti sau cornuri.

Am plecat cu o colega, pentru ca mi-am facut calculul ca nu pot cara eu tot ce trebuie sa cumpar. Eram mindra tare – mai scosesem pe cineva din clasa. Aveam ceva putere.

Pe drum m-a apucat panica “si daca nu o sa gasesc o solutie mai simpla decit a lui?”; aveam figura in minte- un triunghi si o constructie dubioasa in interiorul lui. Trebuia sa arat ca doua segmente sunt congruente si trebuia sa o fac intr-o demonstratie cit mai scurta. Ma rog, cind mergeam catre magazin, n-aveam idée nici pentru o demonstratie lunga.

Am cumparat toate cele, am platit cu tot maruntul din lume si-am plecat catre clasa. La iesirea de la Crinul – asa se chema magazinul – a strigat dupa mine vinzatoarea:
“Hei, ai plecat cu cosul. Adu-l inapoi.”

Mi s- a facut rusine, m-am intors cuminte. Eram insa pe pilot automat, construiam in cap prelungiri peste triunghi in cautarea unei solutii la problema de pe tabla.
Am incercat sa fac cit mai lung drumul de la magazin pina la scoala, poate poate vine solutia salvatoare.

Cind am intrat in clasa, domn profesor m-a pus sa las pungile pe catedra si m-a invitat la tabla. M-am uitat inca o data la triunghiul ala, am prelungit o latura din constructia din interiorul lui pina cind s-a intilnit cu una din laturi.

“Aplicam Menelaos.”
Am pus trei rapoarte cu semnul x intre ele, apoi = si 1
“Astea doua se reduc ca sunt egale, la fel si astea doua, rezulta ca astea doua care ne-au mai ramas sunt egale”, am spus cu voce clara si seaca.

Profu’ s-a uitat la mine:

-Bravo. E mai scurta decit demonstratia mea

– A mea e de un rind, cum ar fi putut fi a dvs mai scurta?!, a iesit la suprafata rasfatul din mine

A inceput sa rida si m-a trimis in banca unde mi-am mincat victorioasa pufuletii. Nu stia nimeni ca ideea imi venise pe loc, de panica si de rusine ca am sa-i insel increderea.

*
Gratie lui am facut Matematica. Gratie lui am invatat ca, daca iti doresti cu ardoare, gasesti intotdeauna o solutie la probleme. Gratie lui am invatat ca intotdeauna se poate si mai bine, ca rareori solutia unei probleme e unica; pe undeva trebuie sa fie ceva mai scurt, mai rafinat. Trebuie doar sa cauti.

E omul care mi-a slefuit ambitia fara sa-mi puna vreodata limite. Si culmea, niciodata in fata lui, nu mi-am pus problema ca o sa ratez. Ca in pariul de mai sus.
In 4 ani de scoala, doar de 2 ori am cistigat asemenea dispute, dar habar nu am cum, niciodata, nu m-a facut sa ma simt prost ca n-am cistigat.

Ba din contra.

E proful meu de matematica de la scoala generala. Il cheama Pantelimon Negreanu

*
Ce professor ti-a schimbat viata? Care e povestea pe care o pastrezi cu tine peste ani?

17 Comments Published

12 years ago / Reply

Profesorul de filosofie, mi-a pus Platon in mana. Asa ca am dat la Filosofie :)

12 years ago / Reply

Evident, profesorul de chimie, din cauza lui am facut Facultate de Chimie, Masterat si Doctorat. Si nu doar prin prisma faptului ca mi-am ales meserie din subiectul pe care il preda. De la el m-am “contaminat” cu partea cea mai frumoasa a chimiei si anume laboratorul. Deci pot spune ca prin mine si-a indeplinit menirea de dascal.

12 years ago / Reply

Profa de engleza, of cors :)! Dincolo de vocabular si de gramatica era o intreaga lume la fiecare ora. Si aveam de fiecare data si muzica, si matematica, si geografie … si mai toate celelalte materii la ora ei + teatru … pe care nu-l aveam altfel decat in vacanta … :)) Altfel, multe alte povesti misto cu profele de toate limbile straine cu care m-am intersectat! Multu de intrebare!

12 years ago / Reply

Ciudat, m-am gândit la asta chiar zilele trecute. Și mi-a venit un singur nume în minte: profesoara de limba română din 5-8.

A fost singurul profesor care a crezut și nu s-a lăsat intimidată de ceea ce aveam în mine, pentru că a reușit să înțeleagă.

Ca o notă amuzantă și tristă, îmi aduc aminte că am avut o serie întreagă de profesori în liceu care mi-au dat în cap constant. La un moment dat, mi s-a prezis că o să ajung și în pușcărie… De vină era doar un spirit rebel/antreprenorial și multă energie care nu își găsea sensul în sistemul de educație absurd pe care îl reprezentau.

12 years ago / Reply

Profesorul de istorie de la Scoala Centrala. Eu nu suportam sa scriu, nu imi placea. Stiam ca vreau la Jurnalism ca avea sectie de PR. Eram in clasa a 7a. Si totusi scriam pentru revista scolii. Si profesorul de istorie mi-a spus “Sabina, esti o prostuta. Tu stii sa scrii. Foarte bine!”. Si de atunci tot scriu, azi cam minim 5 articole pe zi. Nu imi place nici acum dar tot mai multi imi zic ca stiu :)

12 years ago / Reply

Profesoara de engleză din liceu, Doamna Cicorschi, care, în clasa a X-a, mi-a sugerat să învăţ singură un manual de engleză (cel de-a X-a) pentru a putea schimba limba la treapta a II-a (pe vremea aceea făceam germană principal, într-o clasă cu specific umanist). De la acel moment, engleza a făcut parte întotdeauna din viaţa mea profesională, şi fără ea n-aş fi fost aici.

12 years ago / Reply

Misto povestea. Banuiesc ca ai fost la Scoala 3, daca te duceai la Crinul dupa cumparaturi. :)

Eu imi amintesc destul de multi profesori pasionati de meseria lor, si care m-au influentat intr-un fel sau altul.

Cred ca figura cea mai reprezentativa e profesorul de istorie din 5-8, dl. Marinescu. De la el am invatat pasiunea pentru istorie, pentru istoria vie, nu aia din date si ani, si cuvantul gohugeslabulungpecutatur.

12 years ago / Reply

Profesoara de romana din clasa a XII-a, Mihaela Dohotaru. Gratie increderii dumneaei, am avut libertatea de a comenta altfel operele literare si mi-a spus ca sunt talentata. Astfel, din generatia mea am fost singura care a ales Litere, Jurnalism. Toata lumea a continuat ce incepuse…real, ca eram la Liceul de Informatica. O apreciez si mai mult pe domnisoara profesoara, pentru ca avea doar 28 de ani cand a venit la clasa noastra (1997). Am aflat ca s-a stabilit in Canada. Pentru ea ma bucur, insa pentru elevi imi pare rau.

[…] Mordechai, Adi, Simona, Mr.V., Grapefruits, VOX, Sfaturi, Un week-end reusit, Evergreen, Mihai, Cristina, Calin, Cristian, Atitudini, Raze, […]

12 years ago / Reply

Au fost multi profesori care intr-un fel sau altul si-au pastrat un loc in memoria mea… as incepe cu doamna invatatoare, as continua cu cativa dintre profesorii din scoala generala (profesorul de chimie la orele caruia tremura toata lumea, profesoara de engleza care ne-a indrumat din clasa a 3a, pentru ca apoi sa ne devina si diriginta, profesoara de romana care vorbea despre gramatica si opere literare cu atata pasiune incat acum sunt studenta la Litere, profesorii de religie, de muzica si probabil au mai fost dar nu mi-i amintesc acum) si as termina cu cativa dintre profesorii din liceu, mai putini ca cei din generala, dar la fel de memorabili: profesorul de istorie care intotdeauna voia sa ne impartaseasca atat de mult din cunostintele dumnealui incat dupa ora sa aveam o durere de mana ingrozitoare, profesoara de desen, cea de muzica, profesorul de religie, care din pacate a aparut prea devreme in viata noastra (la inceput nu-l intelegeam de loc, dar la sfarsitul anilor de liceu ne-am desteptat si am regretat ca nu l-am inteles de la inceput), profesoara de engleza de la meditatii care m-a indrumat cu toata dragostea. Nu in ultimul rand, trebuie mentionati si cativa dintre profesorii de la facultate: domnul Dinu (despre care indraznesc sa spun ca este o enciclopedie vie), domnul Perciun, doamna Bogdan, doamna Osman etc. Daca ar fi toti sau cel putin majoritatea profesorilor ca cei pe care i-am amintit mai sus, cu siguranta sistemul de invatamant din Romania ar avea de castigat, iar elevii si studentii ar invata de placere.

12 years ago / Reply

Dna profesoară Belu Anca a fost singura care mi-a permis să am opinii diferite decât cele din manualul de română din liceu și m-a încurajat să scriu. Datorită ei am ajuns scriitor.

12 years ago / Reply

Profesorul era arhitect, iar eu eram in primii ani, la un liceu de arhitectura. Eram un copil caruia ii placea sa citeasca, dar care nu invata aproape deloc. Eram si cu capul in nori… Probabil de asta am uitat sa imi fac tema de casa: planul unei cladiri, tras in tus. Toti colegii au mers pe rand cu proiectele lor, iar cand mi-a venit randul, am recunoscut cu tristete ca nu l-am facut. Arhitectul, nu numai ca m-a iertat, dar data urmatoare cand am adus proiectul facut, mi-a dat singura nota de 10 din clasa si m-a laudat. Aparent, acest lucru a fost o nedreptate fata de colegii mei care adusesera proiectele la timp si nu luasera nota maxima, dar pentru mine a fost lucrul care mi-a schimbat viata. Am inceput sa pun multa pasiune in ceea ce faceam si am ajuns sa fiu printre cei mai buni elevi din clasa la arhitectura. Acel arhitect se numeste Tiberiu Lantos, din pacate nu mai traieste, dar il numar printre binefacatorii mei si Il rog pe Dumnezeu sa-l odihneasca in ceruri.

12 years ago / Reply

hehe…in liceu…profa de economie politica( pana si materia aia a facut-o placuta)si profu de romana, pe care il chema Bacsis.

In faculta…regretatul profesor Matei si Craciunescu Victor (de management, sau organizare,cum era atunci).

Azi sunt dascal, predau management si sper, did tot sufletul ca cineva sa isi aduca aminte cu drag de mine.

[…] sărăcie dacă meseria de dascăl nu va fi respectată şi apreciată. De dragul profesorilor care ne-au schimbat viaţa ar fi bine să povestim şi altora despre […]

[…] de PR punct ochit, punct lovit: Ligia a citit pe blogul meu despre respectul pe care-l am pentru profesorul care m-a invatat matematica, stia ca imi doresc sa-l cunosc pe Hagi si m-a ales intre cei 5 bloggeri care vor relata despre […]

Cind am intrat in clasa V am inceput sa fac matematica cu un profesor care desi era primul an de predare al dinsului avea un stil extraordinar de a te atrage in mreaja matematicii.Pentru mine a fost un model la orice nivel.Dateai un raspuns spontan si parca aud: “Da carnetul… ai 10″.Ne-am despartit in 1974.Acel profesor care a instilat matematica in singele meu se numeste Prof. Negreanu Pantelimon. Am inceput liceul si culmea in primul an am avut fericire sa cunosc un alt profesor de matematica care de asemene incepea primul an de predare la liceul la care eram.Din pacate nu am facut nici o ora la clasa dinsului si cu toate acestea am simtit o influienta mare in felul de a aborda matematica.In clasa XI-XII am fost la o clasa speciala de matematica si mult mi-am dorit sa i se dea clasa aceea acelui tinar profesor,dar era prea “neexperimentat”.Simteam ca va ajunge departe… Acel profesor se numeste Prof.Dr. Marcel Tena. Mi-am dorit mult sa predau matematica mai tirziu dar convingerea mea religioasa se batea cap in cap cu gindirea comunista asa ca am terminat Autovehicule Rutiere. Am avut marea bucurie sa ma reintilnesc cu primul meu Dascal in matematica in 2003 dupa 29 de ani.Incredibil si-a recunoscut primul ucenic dupa voce.In 2011 dupa 33 de ani deasemenea m-am reintilnit cu D-l Profesor Dr. Marcel Tena. De neuitat… “Amintirile sint clopote de cristal care bat la portile uitarii”(Sper sa nu citeasca profu meu de limba romana de la liceu si sa imi propuna sa vin la clubul lor ).Pacat ca acestea nu le poti face decit odata in viata!!!

8 years ago / Reply

Frumoasa amintire. Din pacate, amintirea mea legata de acest profesor nu este tocmai placuta. Sentimente ramase parca undeva in coltul sufletului: teama, jena din cauza unor ironii muscatoare, cuvinte dure. Nu am fost pasionata de matematica, dar nu am avut probleme cu acest obiect.Bun profesional, dar caracterul nu a fost niciodata un aspect forte al dumnealui.Daca ar fi sa ma intorc in trecut si as avea posibilitatea de a alege nu l-as dori ca profesor.

Leave a Comment


× nine = 54

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!