cel mai adesea bucuriile n-au de-a face cu banii, ci cu gindurile bune.
da’ stiu ca suna ca din carti, dar uite un exemplu:

*
toti cei care cititi acest blog stiti cit de mult imi place mie balerina care se numeste Sylvie Guillem. am fost prima care am scris despre sosirea ei in romania, mi-am chinuit toti prietenii sa-si cumpere bilete, am facut cadou bilete; ar fi trebuit sa o intilnesc – dar greva franceza mi-a incurcat planurile , l-am cunoscut pe russel maliphant – colegul si coregraful ei, am vazut live spectacolul ale carui miscari le stiam pe de rost din zecile de vizionari pe youtube.

am plecat de acolo plutind si intrebindu-ma pt a nu mai stiu cita ora “care ar trebui sa fie gestul catre artisti prin care noi – spectatorii – sa echilibram ceea ce ne ofera ei la nivel emotional?”

*

ieri, am primit autografele lui sylvie si russel.
aparent, e…ceva mic; eventual, un gest care sa-l bucure pe un adolescent.

dar pentru mine are alte semnificatii;
mai intii ca domnii care au organizat show-ul – Art Prodoction ( Valerian Mares & Daniel Ivan) s-au gindit la mine si sa-mi faca o asemenea bucurie; i-au cerut autograf pentru mine.

mai apoi ca pastrez o amintire personala de la un show de exceptie.

iar mix-ul asta de bunatate, bucurie si emotie e nepretuit