Incognito

de multe ori mi-am dorit
sa-mi pun peruca si ochelari de soare
sa nu ma recunoasca nimeni
apoi sa stau intr-o vitrina
nemiscat
ca un manechin
peste care oamenii
sa-si plimbe aceeasi privire
cu care descopera
la capatul unui mormint proaspat
o piatra funerara
pe care nu scrie
nimic

In nici un chip

uneori
aprindem o luminare
cum fac indragostitii
cind se lasa intunericul
si nu-si mai gasesc
in nici un chip
cuvintele

*
de o luna tot vreau sa scriu despre cartea de poezie a lui Robert Serban, Moartea parafina.
am primit-o la redactie si, desi nu obisnuiesc sa citesc poezie, am parcurs-o dintr-o coperta in alta.

multe dintre poezii mi-au placut tare si mi-am promis ca scriu aici despre poet si cartea lui.

cei mai educati decit mine in ale poeziei mi-au spus ca Robert Serban e un poet cunoscut si foarte premiat. imi cer scuze pentru ignoranta, nu mai am de foarte multa vreme disciplina de a citi poezie

dar imi place tare simplitatea si minimalismul cu care spune lucruri grele-importante-adinci:)

Sa ma prezint putin

vin dintr-o tara
in care crucile
nu fac
niciodata
paianjeni
la
subtiori

*
(ma rog, ma opresc aici, ca sa nu transcriu jumatate din carte si sa ma acuze editura Cartea Romaneasca de piratare:) )