ebook – povesti de dragoste
update:
s-a schimbat data de aparitie a cartii, deci si deadline-ul pentru scriere. vedeti mai jos
Prestigio este din nou partener pentru aceasta carte, precum si Editura Liternet care gireaza pentru ea cu un ISBN recunoscut de Biblioteca Nationala.
si da, n-am trimis inca mailurile pentru guest stars, ma iertati recuperez astazi.
si va multumesc frumos pentru suportul incredibil din retelele sociale, e uluitor sa vezi cum un link care vorbeste despre o carte ajunge la mii de oameni.
*
Dupa reactiile minunate de la Cartea cu Povesti de Craciun, m-am gindit sa scot o serie de ebook-uri S!MPA.
Prima din serie e cu povesti de dragoste – non fiction.
De data asta regulile jocului se schimba putin, ca sa crestem suspense-ul si sa asteptam cu totii cu nerabdare aparitia cartii.
Sunt 10 special guest star care vor scrie la invitatia mea.
(invitatia vine pe email in cursul zilei de luni, cu deadline si conditii☺, cei care accepta trebuie sa pastreze secretul ca scriu si sa nu posteze nimik din povestea lor pina la aparitia cartii)
Mai aleg alte 10 povesti dintre cele pe care le scriu toti cei care vor sa participe la carte.
Participarea se face scriind pe blogul vostru o poveste/o secventa dintr-o poveste de dragoste pe care ati trait-o. Ma anuntati de participare cu un comentariu sau link la acest post.
Povestea trebuie:
- sa fie reala! Sa o fi trait voi.
- poate sa fie orice fel de iubire ( din adolescenta pentru vreun actor sau pentru vreun personaj de carte, ba chiar si iubirea de frate/mama etc, pentru vreun brand sau un oras … si desigur pentru domnii or doamnele care ne suporta cu tot si toate. sau ne-au suportat ).
- nu trebuie sa aiba mai mult de 9000 de semne, cu tot cu diactritice.
- deadline-ul este vineri 4 februarie, 11 februarie, ora 1 pm.
Data de aparitie a ebook-ului 14 februarie. 24 februarie.
Dar, de data aceasta, trecem la next level: vom avea citeva dintre povesti in versiune audio in lectura unui actor foarte mare:)
din considerente de timp de inregistrare/ascultare povestile chiar trebuie sa nu depaseasca 9000 de semne.
sper sa le oferim si de data acesta cititorilor nostri (ai mei si ai vostri) povesti minunate si emotionante.
va multumesc frumos
concret,unde se expediaza povestile pentru selectie?
ping?
o pui la tine pe blog, daca nu ai blog, o postezi aici intr-un comentariu. multumesc
ms
P.S. si zici ca-ncap 9000 de semne la comment-uri?? =))
Un fel de eDecameron mai mic?
Dragostea-i aici, pur și simplu.
Buna povestea mea o puteti regasi aici
http://zambiti-varog.blogspot.com/2011/02/poveste.html
astept vesti
http://msd28.ro/2010/12/poveste-de-iarna/ Si una de la mine…
Circle of Live.
Daca barbatul este lut,daca femeia este lut,cum se face ca
amestecul acesta da nastere firului de iarba?
A fost un timp in care am incercat sa ma conving singura ca iubirea nu exista.Ca este o iluzie menita sa apropie doi oameni intre ei,doar pentru a ajuta la diversificarea speciei prin aparitia altei spirale unice in Univers.
Apoi mi-am amintit:la inceput a fost Cuvantul!Cu fiecare bataie a inimii,am rememorat timpul in care l-am iubit pe primul barbat din viata mea.
Cu fascinatie,cu adoratie,transformat in zeul meu pamantean.
Intr-o seara insa,copil fiind,l-am vazut cum s-a intors acasa de la cinematograf cu mama de brat.Am fugit in camera si am plans ca o gheisa a carei sincera si fara de arginti iubire tocmai se incheia.Imi reprosez uneori ca nu l-am vegheat intr-ajuns in crepusculul vietii sale.
Iar tatal meu (caci despre el era Cuvantul de-nceput)s-a stins.Il iubesc chiar si acum,si asa va fi cat timp voi trai.
Avand la baza piramidei puternica iubire a tatalui meu,sau in paralel cu iubirea mea pentru el,l-am iubit si pe barbatul cu care,mana in mana infruntam zapezile de decembrie,sperand ca acest lucru va fi pe viata.
Descoperind trairile unui barbat (scriitor) cuprinse intre coperte de carte,l-am iubit desi nu il cunosteam.Santem creati in asa fel incat tot ce ne misca,ne aminteste de conditia de oameni,sau ne intristeaza pana la lacrimi sa nu ramana fara ecou in inimile noastre.
Uitam de fapt ca santem iubire iar azi,as alege oricand o inima care ascunde in ea o iubire neimpartasita,decat o inima impietrita de refuz.
In acest timp al vietii mele in care ma aflu,iubesc un barbat de care ma despart o constelatie de motive pentru care nu putem fi impreuna:profesiile,anii,cercurile in care ne invartim;insa m-a cucerit in acele putine momente in care mi-a aratat lumea prin ochii lui.
….oricum,cine stie!Poate ca fiica mea va fi iubita de baiatul acestui barbat care din nestiute motive mie imi este interzis.
Pentru ca daca vei privi cu atentie in jur,vei vedea ca lucrurile se leaga.
De data aceasta ma incumet sa particip si eu cu o mica poveste http://nicoletamihaila.wordpress.com/2011/02/06/metamorfoza-in-doi-incepe-la-tiff/
Buna!
Pentru ca am trait o experienta prea frumoasa ca sa o tin doar pentru mine…va invit sa cititi povestea mea de iubire. Sper sa va placa!
http://euzic.blogspot.com/2011/02/domnul-p-si-femeile-cronica-unei-iubiri.html
http://copilariecazutaingenunchi.blogspot.com/2011/02/344-de-zile-cu-tine.html
Buna seara!
Ma bucur si am emotii povestindu-mi iubirea. Si totusi, o fac. De nu o sa va placa, nu dati cu pietre. Si nu laudati de va regasiti in ea.
Iata povestea mea:
NICIODATA NU AM CANTAT LA PIANUL DIN LIVINGUL LUI
L-am iubit. L-am iubit mult. Il iubesc si acum. Anumite verbe se incapataneaza a nu se lasa conjugate la timpul trecut. Ele vor doar prezentul, rasfatandu-se in atingerea viitorului.
Lasa-ma sa iti vorbesc despre el. Imi este vital sa vorbesc acum despre el. Despre mine, despre noi. Nu il cunosti. Sau poate ca il cunosti. Mai bine decat ai fi dispus sa recunosti. In sinea ta, il stii. Il simti. El este barbatul la care te vei intoarce mereu. Toti cei din jurul tau il stiu. Sau poate ca nimeni in afara de tine nu il stie. Il stii doar tu. Si asta iti este suficient. Suficienta certitudinii. In mintea ta, in sufletul tau, te vei intoarce mereu la el. Pentru ca oasele tale se prelungesc spre el ajungandu-l in vis. Pentru ca a ta carne se imprastie strivita de carnea lui si nu mai stii a cui e carnea care sangereaza.
Lasa-ma sa iti vorbesc despre el. Despre iubitul la care ma voi intoarce mereu ca intr-o continua, repetabila intoarcere. Nu, nu este departe de mine. Poate ca eu sunt departe de el acum. Sau poate atat de aproape sunt incat ii aud respiratia si o simt ca fiind a mea. Am plecat de langa el cand buzele lui incepeau a rosti litera de inceput a lui te iubesc. Sau cand imi aminteam ca ma iubeste. Inlauntrul lui imi striga mereu iubirea, ca intr-o poveste. Exteriorul se voia rostit si el. Si atunci am plecat. Atunci eu am plecat. Iar el a ramas. La el, in propria lui viata. I-am lasat doar povestea noastra jucata intr-un singur personaj: eu in amintirea lui. Sau el in cautarea mea. Am plecat si am lasat in urma tot ce am carat mai apoi pe umeri. Si-n suflet. Cum m-a lasat inima nebuna sa fac asta? Era anesteziata de frica, nu-i vina ei. De frica iubirii. Toate simturile ii erau amortite, omorate, sugrumate, zdrobite. Aruncate de sus in si mai sus, strivite de mult mai sus, coborate si ingropate in frica. Sa-i cer eu socoteala inimii pentru a sa frica? Tu i-ai fi cerut? Nu, nu mi-am certat inima. Am plecat. Atat.
Te-ai astepta sa iti spun ca orice drum are dublu sens. Doua sensuri. Niciodata egale. Intotdeauna disproportionat de lung cel de intoarcere. Te-ai mai astepta sa iti spun ca le-am parcurs pe ambele. Nu te inseli. Ai mei pasi cunosc deopotriva drumul de plecare, drumul de intoarcere. Nu stiu in ce kilometri se masoara intoarcerea de e atat de lunga. Spargi intre ele secundele, orele le dai de pereti, iti frangi pe rand fiecare deget pedepsind asteptarea. Grabind intoarcerea. De parca nu ar fi intoarcerea aceleeasi plecari. Prea putin cunoscut iti pare drumul intoarcerii. Iti intrebi pasii de nu cumva s-au ratacit. Insa ei nu iti raspund si alearga nebuneste spre cel de langa care ai plecat. Plecarea o uiti, drumul ei ti se estompeaza cosmetic in mintea ta plina de orgoliu. Cand pleci vrei doar sa pleci. De lasi o frantura din suflet in urma, o parte din drum va fi a plecarii, o alta a ramanerii. De pleci pentru ca te temi sa iubesti, pleci ramanand. Si drumul il uiti pentru ca doar pasii tai l-au urmat, nu si inima. Inima e cea care ramane.
Am plecat de atatea ori de langa el incat as putea scrie un tratat al plecarii. Capitole? De ce am plecat, ce am facut dupa ce am plecat, ce am simtit, mi-a parut rau pentru ca am plecat, as repeta plecarea? Plecarile semanau intre ele, intoarcerile difereau cumva. Plecam de teama iubirii, ma intorceam de dorul ei. Uneori pentru a ramane, alteori, pentru a avea de unde pleca. Plecam simtind ca ma iubeste. Plecam pentru ca stiam ca ma iubeste. Uneori plecam cand simteam ca urma sa spuna ca ma iubeste. Alteori, cand vorbea de viitorul nostru pe care il voia impreuna. Nu doar vorba iubirii era a lui. Imi dovedea iubirea. O simteam atat de intotdeauna si atat de a mea incat nu gaseam niciun colt dupa care sa ma ascund din calea ei. Ma rasfatam in ea, ma imbaiam in ea. Si apoi imi uscam rasfatul in vorbele lui, in mangaierile lui. Cearsafurile lui imi pastrau conturul, vorbele lui, mirosul. Privirea lui, esenta. Plecarile nu imi furau locul, mi-l faceau si mai al meu.
Zambeste! Iubeam! Chiar si cand plecam iubeam. Iubeam cand radeam, iubeam cand plangeam. Iubeam tot timpul, recunosteam rar. Mai mult altora, mai putin mie, niciodata lui. Cum ar fi fost sa fie invers? Si cum e mai bine? Sa nu iubesti dar sa te porti ca si cum ai iubi sau sa iubesti si sa ascunzi iubirea? Aleg cea din urma varianta. Aleg eu sau teama mea de a iubi. Dar, oare cand te temi nu mai iubesti? Iubesti mai putin? Iubesti la fel dar stii mai putin ca iubesti? Iubesti in sincope? Iubire mioapa, iubire muta, iubire surda? Si cand teama piere, cum iubesti? Iubesti ca un nebun in cautarea timpului pierdut? Tanjesti in disperare dupa iubirea ascunsa in teama? O recuperezi comprimand secunda cu atingerea? Il saruti in cantitati duble? Sau triple? Faci dragoste pentru acum si atunci? Ii spui te iubesc la patrat?
Respir adanc. Incet. Lasa-ma sa-ti povestesc despre el…
L-am visat inainte de a-l cunoaste. Nu ii stiam numele, stiam insa ca va fi al meu. Apartenenta iubirii se face simtita prin diverse cai. Nimeni nu l-a chemat la mine. Sau poate l-a chemat atat de tare incat a uitat propria chemare. Eu sa fi fost aceea? Rotita in retorice propozitii cu semne de intrebare in coada recunosc: cea mai profunda chemare e cea din tacere. Si atunci ii spun… Tu ai aparut pentru ca eu am vrut. Si ai venit pentru ca alternativa nu ai fi gasit. Neconstientizata mea nevoie de el, concretizata mea dorinta. Si intr-un final, venirea lui.
Cand ne-am vazut prima oara, un simplu act de complezenta ne-a fost prezentarea. Ne stiam si ne simteam dinainte de asta, dinainte de a sti ca ne stim. Ne-am regasit fizic intr-o mare de oameni cautandu-se haotic. Ne-am regasit si nimic nu s-a mai separat la doi de atunci. Daca uneori vedeai pe unul dintre noi, oriunde ar fi fost celalalt stiai ca numai in doi ne insotim in viata. Celalalt lipsea doar putin. Era insa atat de prezent in neprezenta, incat i-ai fi putut simti mirosul pielii. Imi amintesc noptile in care ma cauta spunandu-mi Iti mirosul pielii tale pe pielea mea. Pielea mea se dividea la doi. O jumatate imi invelea trupul, cealalta ii invelea iubirea. Mintea lui avea imaginea mea. Sufletul lui, conturul meu. Iar eu deveneam parte din el, parte pe care nu aveam sa o mai iau inapoi niciodata. Definitiv ramaneam a lui.
Definitiv e un cuvant pe care dex-ul nu stie sa-l explice. Stangace explicatii se ametesc in fraze sterile. Definitiva e iubirea. Restul e poveste. I-am dat definitiv mirosul meu, conturul meu. Respiratia ascunsa sub buzele pe care le musc obsedant. Degete infipte in unghii strecurate sub piele. Coapse stranse in jurul mijlocului lui. Si trup ravasit in patul lui. Iar el mi-a dat continuarea visului meu. Visul unei perfectiuni. Iarba in care ne-am contopit visele, pasii in ploaia in care l-am mintit ca nu il iubesc. Certitudinea ca ma va astepta sa cresc, sa fiu, sa ma intorc, sa-mi sterg urmele din paturile altor vise, din cuvintele altor barbati.
Mi-e dor de el in fiecare clipa. Mi-e dor cand il tin de mana, mi-e dor cand ma tine in brate, mi-e dor cand ma priveste. Mi-e dor cand ma atinge, cand ma cheama, cand imi spune ca nu il iubesc. Mi-e dor continuu ca intr-un carusel ametitor pentru ca el e dorul meu. Visul meu. Il pastrez sub pleopele mele. Ii fac camin in ochiul meu. In caldura ochiului meu, a corpului meu, a interiorului meu. Si-apoi, prin vene mici ce leaga ochiul meu de mine, il las dus ametitor, incet, definitiv… al meu. Spre starea mea de veghe. Spre mine.
Si plec, si vin, si iarasi plec pentru a veni din nou. La el. Nu ma intreaba de unde. Doar uneori, de ce. De ce plec, de ce nu il iubesc. La fel de uneori ii spun ca il iubesc. Si ca mi-e dor. Ca fara el, eu nu-s. Ca impreuna suntem noi. Se intristeaza si spune ca vrea un totdeauna pentru noi. Eu zambesc rasfatandu-ma in certitudinea iubirii. Ce mi-as mai putea dori? Am iubirea, il am pe el. Si totusi, mi-as dori… Sa nu mai plec, sa vin, sa plec. Sa vin, si-atat. Si sa raman. Sa cresc, sa ma lungesc in mine spre mine, sa-mi creasca interiorul si sa raman cu el. Iubirea e o poveste scrisa cu fapte. Vorbele plutesc in propozitii ce se strivesc sub greutatea faptelor ce pot distruge sau naste iubirea. Dovada ei, trairea ei.
… Ii alerg in brate cand il vad si el isi infige dintii lui de barbat in carnea mea de femeie. Il simt intrandu-mi in piele, tesuturi, celule si-n sange. Il simt in ADN-ul meu si in trecutul meu devenit al lui. Imi ia tot pentru a-mi inapoia totul. Imi ia mirosul si respiratia. Oftatul. Pasul mi-l fura si vrea sa-mi intre in vise. Vorbeste incet si rar. Ma priveste adanc. Definitiv. Si doare. Ma fura pe mine din mine pentru a ma avea in el, cu el. Iar cand plec, imi raman mie, ii raman lui.
Il iubesc. Desi niciodata nu am cantat la pianul din livingul lui. Il iubesc. Atat.