cind citesti Eco si vezi cum se desface actiunea pagina cu pagina, intr-o structura ca o ceapa mare careia ii dai la o parte foile ca sa ajungi la miez, simtindu-i prin mirosul din nari si gustul, iti dai seama cit de mare e scriitorul asta.
ce viziune are, ce atentie la detalii si ce gindire ampla pentru o structura de roman.
dupa asta, daca te bate un cit de mic gind sa scrii si tu ceva in aceasta viata, iti iei adio.
Cimitirul din Praga a aparut la Polirom, iar textele sunt insotite de desene minunate; la tema of cors
El si Borges m-au fascinat intotdeauna. Pentru structura textelor, semantica folosita, semiotica deseori prea grea pentru mine… niste repere la care nu voi renunta niciodata.