coscos

primul meu meci de baschet

Un meci de baschet = niste baieti inalti si musculosi care alearga in chiloti pe un teren atit de mic incit poti sa-i vezi in detaliu. Slam dunk. Michael Jordan. Vlade Divac. Ghita Muresan. Asta e tot ce stiam despre baschet. TOT. Pina astazi.

Una dintre prietenele mele Oltea – (cunoscuta de voi drept Nebuloasa) care e strins legata de echipa B C Timisoara – a venit cu echipa ei la doi pasi de noi, la Otopeni. Asa ca am mers pentru prima data in viata mea la un meci de baschet: fix la Otopeni, ca sa petrecem mai mult timp cu Oltea si sa sustinem echipa ei.

Bine,recunosc, si  ca sa-i vedem pe baietii frumosi in chiloti.

*

Baschetul la fata locului nu seamana cu ala de la tv.

In primul rind are miros.

Intr-o sala care are maxim 100 de locuri si e cit sala de la liceul pe care l-am terminat, jucatorii trec milimetric pe linga tine, de la vestiar si catre vestiar. Si-i simti. Nu miros a after shave, ci a … ceva aspru si intepator.

M-am gindit la formol, apoi la solutiile chinezesti pentru masaj. A venit Andrei Cismaru (fost jucator de baschet, translatorul meu la acest eveniment) si-a facut lumina: miros a Ben Gay. Jucatorii intra pe teren imbalsamati in Ban Gay ca sa evite intinderile musculare.

Sportul, ca mai toate lucrurile pe care le stiu, este (si) despre echilibru.

Baschetbalistii  se incalzesc pentru intrarea in teren fortindu-si ligamentele, intinzindu-le la maxim. (probabi ca toti sportivii fac asta)

Am vazut o balanta de trupuri intr-un echilibru perfect pentru un stretching spectaculos (banuiesc ca si dureros): fizioterapeutul BCTimisoara si-a pus cele peste 80 de kg balans pentru bratele lui  Dan Paltinisanu care, aplecat in fata peste picioarele in echer, isi impingea la limite teribile muschii picioarelor; vibrau pur si simplu.

(putin mai tirziu am aflat ca Paltinisanu e fiul unui celebru fotbalist care a dat numele stadionului din Timisoara si ca in urma cu o saptamina a facut eforturi incredibile ca sa joace cu o acidentare la glezna. Acum, cind scriu mai stiu si ca e un membru important al echipei nationale si zimbesc cu gindul la cit de mare e in umeri si cit de subtiri ii sunt gambele: ca de balerina)

Baschetul cu barbati are si arbitri femei.

Am vazut-o astazi pe o doamna care abia daca le ajungea pina la mijlocul bratului celor mai multi dintre sportivii pe care i-a arbitrat. Am admirat-o pentru vointa cu care se baricada de orice semnal sonor venit din public. Simteam cum si-a asezat intre ea si public un geam, cum nu aude ce vine de la un metru de ea de la spectatorii recalcintranti, abtiguiti si mitocani. E si asta o chestiune de echilibru, de antrenament si de concentrare.

Baschetul iti afecteaza creierul

Stiu suna ciudat, dar Andrei mi-a explicat ca e un sport anaerob (in sala inchisa), jucatorii alearga pe spatii mici cu viteze mari, consuma mult oxigen si, de la un moment incolo, creierul nu se mai oxigeneaza cum trebuie. Asa se explica de ce apar si violente pe teren.

Motiv ca sa citesc what sports do for your brain

Sigur asta e valabil pentru jucatori, desi nici unii spectatori nu pareau ca se simt prea bine. Am intilnit mitocanul de Otopeni (am sa-i dedic un blog) care facea ca toate animalele din spatele cosului pentru a le distrage atentia jucatorilor la loviturile de pedeapsa/or libere. (Iarta-ma Andrei stiu ca mi-ai spus cum se cheama loviturile alea, dar am uitat)

Baschetul e cu imbrinceli-vinatai-julituri

Cind te uiti din rindul 2 din spatele unuia dintre cosuri ti se stringe inima la fiecare agomerare umana. Cred ca jucatorii pleaca acasa cu nenumarate vinatai pe la coaste; am vazut pumni plasati discret, coate care inteapa, brate care imping si alte utilizari ale greutatii corporale intru impiedicare adversarului de pot sa fac exercitii de gimnastica timp de o luna cu ele.

Jocul? Pe cuvint daca vedeam cind era vreo greseala.

Abia daca apucam sa vad mingea, darmite sa inteleg ca au facut pasi, n-au pasat altuia care era mai bine amplasat in teren sau cine stie ce regula au mai incalcat. (Ce au facut? il intrebam pe Andrei si el traducea de ce fluierase arbitrul). Sa mai recunosc si jucatorii ar fi fost ca si cum as fi obtinut doctoratul.

Ca la orice lucru din viata, pentru a putea vedea detaliile care fac diferenta, pentru a putea privi in profunzime, tre sa fi atit de familiar cu lucrurile de baza incit sa faca parte din tine. nu cred ca ajung la performanta asta cu baschetul.

Habar nu am ce scor a fost la final.

(nici nu ma prinsesem ca s- a terminat, m-au pierdut de pe la sfertul 3). Stiu ca Timisoara a luat bataie si mai tin minte privirea dezamagita a nepotului unuia dintre jucatorii timisoreni, un baietel de 9-10 ani, care venise cu sora jucatorului la meci.

In masina, am comentat cu fetele cu care am vazut meciul ca micutul tocmai ce a primit o lectie despre infringere.

“bine ca a invatat prin exemplu indirect” a zis Alina Mereuta.

“va trebui sa invete si din exemplu direct pina la urma”, am continuat eu.

De fapt, cred ca  despre asta ar trebui sa fie sportul: sa invatam sa ne depasim limitele pentru a obtine victorii, dar sa ne si obisnuim cu infringerile.

*

Andrei a zis ca ma mai invata si cum e cu rugby-ul, dar daca mai aveti alte sporturi exotice de explicat stiti unde ma gasiti:)

Multzam Oltea, Ruxa, Diana, Alina si Andrei.

Foto by Diana Stoleru (cu jucarica mea, galaxy tab)

8 Comments Published

9 years ago / Reply

loviturile alea se numesc aruncari libere:Ddaca vrei sa inveti mai multe despre sportul asta incearca sa te duci la un meci de juniori…cu cat sunt mai mici cu atat scade viteza jocului.

9 years ago / Reply

Pantaloni pina la genunchi, daca nu mai jos = chiloti. Desigur.

9 years ago / Reply

foarte sugestiv articolul, scrii de parca ai fi facut NLP.
treaba cu metabolismul aerobic/anaerobic, violentele din teren, lipsa oxigen e corecta, dar e o usor incompleta. nu e numai asta. exercitiile fizice provoaca si stres (creste nivelul de cortizol sau de deja clasica adrenalina; stres = decizii gresite, nu intru in detalii) si excitatie (de-aia exista o probabilitate mare ca barbatii sa se “indragosteasca” de cineva la sala; creierul confunda excitatia provocata de exercitiile fizice cu gandurile provocate de femeile mai sumar imbracate :D).
domeniul asta – cum iau oamenii decizii in timpul efortului fizic, e fascinant.

9 years ago / Reply

ce tareeee. voi studia pe tema asta. multumesc

9 years ago / Reply

uite, poate te ajuta
http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=10005420&view=&osCsid=c034oce1jd8c4p98ga0skea4e7
http://www.librarie.net/carti/70574/Satisfactia-Arta-De-A-Gasi-Adevarata-Implinire-Dana-Verescu-Gregory
prima carte e scrisa de o doamna psiholog australianca specialista in criminologie (printre altele), a doua de un profesor de neurostiinte american.
ambele sunt foarte inteligent scrise si amuzante. bine, titlul asta cu “adevarata implinire” e marketing (sau poate n-am citit eu cartea suficient de atent :D).
dupa ce le citesti vei intelege cum functioneaza rotitele din creier, cum luam deciziile (fie ele banale, de zi cu zi, sau importante, gen casatorie etc.), cum ii influenteaza pe barbati de pilda reclamele cu “femeia ca obiect sexual” (foarte subtil si fara sa ne dam seama, mama lor de publicitari :P) etc.

9 years ago / Reply

citidun-ti postul, mi-am adus aminte de vremea cand ma lua tata cu el la meciurile de handbal de la Bacau. Eram cam mititica, dar ceva din descrierea ta sounds familiar. :)

[…] Cristi şi Andrei – consultant de specialitate pentru mine şi Cristina, care a scris şi ea aici – […]

[…] primul meu meci de baschet […]

Leave a Comment


six + = 10

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!