Mi-am scris primul testament pe când aveam 18 ani. Pe vremea aceea nu prea aveam ce să las (era „vremea lui Ceauşescu”), aşa că testamentul meu consta în instrucţiuni clare în privinţa funeraliilor: în mod obligatoriu, trupul urma să fie incinerat (şi nu înmormântat), sicriul urma să fie acoperit, lumea (puţină, oricum: doar membrii familiei şi prietenii foarte apropiaţi) ar fi trebuit să aducă numai un tip de floare (am uitat care…), iar ceremonia funebră s-ar fi desfăşurat având ca fundal sonor piesa Good Night, Ladies a lui Lou Reed („Good night, ladies / Ladies, good night/ It’s time to say good-bye”)…în fine, ştiu – acum – şi ce flori vreau să fie aduse la catafalc: micsandre sălbatice. Ştiu şi că sunt greu de găsit. Dar sunt florile mele preferate. Abia atunci se va vedea cine m-a iubit cu adevărat şi cine nu; 5. iar dacă nu şi nu, chiar nimeni nu poate găsi acele flori blestemate (cresc mai mult în Franţa, în regiunea Provence…), atunci vreau să fie adusă câte o poză – oricât de mică, indiferent de unde luată, alb-neagră sau în culori – cu Marylin. Hai, că nu e greu, dacă mă gândesc numai câte poze cu Marylin există… (Sfatul meu: colecţionaţi DE ACUM!)

ALS

Cei care vor să-și ia rămas bun de la Alex. Leo Șerban o pot face astazi, între 16 și 22, la Uniunea Scriitorilor – Casa Monteoru (Calea Victoriei cu B-dul Dacia) sau marți, între 14.00 și 14.30, la Crematoriul Vitan-Bârzești, unde va fi incinerat.

*
zilele astea m-am gindit mult daca s-ar bucura sau nu de reactiile pe care le-a generat si cu vestea asta. e un grup pe Facebook unde oamenii posteaza amintiri legate de el, fragmente din corespondenta cu el, fotografii care-l surprind in diferite ipostaze.
oare i-ar fi placut sa fie publice informatiile astea? oare i-ar fi placut sa se vada in fotografiile acelea?

n-am un raspuns.

dar nu pot sa nu constat ca, si dupa moarte, mai lanseaza un trend cu stil: cum sa-ti omagiezi un prieten.

e foarte in stilul lui, asa de dandy.

*
drum bun.