zilele astea am unul dintre cele mai frumoase proiecte din viata mea profesionala, o recunoastere a eforturilor mele de multi ani.
si, desi sunt mindra, sunt – din cu totul alte motive – intr-una dintre dispozitiile cele mai triste din ultimii ani.
mi se pare ca uneori cineva vrea sa tina lucrurile de pe linga mine intr-un echilibru perfect. prea multa bucurie e echilibrata in alta parte de altceva…
ciudat sentiment.
Am inceput sa resimt si sa realizez ca de multe ori echilibrul e o stare naturala pentru Balante, un echilibru care pare sa fie creat fara voia noastra si caruia nu ne putem sustrage.
Echilibru perfect
inteleg. ai scris postul exact de ziua mea, si asta cautam.. echilibrul 