In teatru, ca si in viata, cind te muti intr-un loc nou, mai intii asezi mobilierul si apoi vin si emotiile/ amintirile.
De ieri, echipa show-ul Raoul s-a mutat la TNB. Au inceput cu “mobilierul” – decorul e cuminte pe scena.
Au continuat cu “instalatiile” – nu poti sa traiesti confortabil, daca nu –ti functioneaza toate utilitatile in casa.
Vor continua cu emotiile. Mai ales cind vin spectatorii.
Iata citeva secvente de la repetitiile de ieri.

*

O cutie de coca cola, un mar roshu, o sticla de apa plata. Un MAC, un IPhone si o pinza mare, parte dintr-un décor. Toate la marginea scenei mare de la National – hrana pentru James Thierree la repetitiile tehnice pentru show-ul Raoul.

Pentru un show care imbina teatrul cu magia si cu efectele speciale aduse din lumea circului ( mai aproape de Circ du Soleil decit de bilciurile noastre), repetitiile tehnice sunt extrem de importante.

De o jumatate de ora se monteaza parte dintr-o coliba, décor in piesa… fiecare stilp (care imita copacii) din care e construita casutza poarta un numar. Fiecare e asezat dupa un anume cod, intr-o anume ordine. 5 muncitori, 4 romani, unul francez.
Primul cauta jos numarul scris pe stilp si ridica alesul, cel de-al doilea il muta 2 metri la dreapta, unde e preluat de al treilea. Al patrulea sta la baza usii care se construieste din stilpi si fixeaza capatul batului la punct fix. Cel de-al cincilea, agatzat de o scara fixeaza batul in parte de sus a usii. Par scosi intr-un film mut de demult, cu miscarile lor repetitive, in spatii mici.

*

patru cortine de pinza dispuse in forma de valuri prinse intre ele printr-un sistem straniu, iti lasa impresia ca scena e transformata intr-o corabie.
S-au instalat in mai mult de o ora, iar James a verificat marginea scenei cu mina sa nu fie ceva care sa agate pinza care formeaza valurile. Se nu incurce magia.
In multele modificari ale cortinelor sau stangilor suspendate, muncitorii romani protestasera “e prea excentric decorul asta”, “cit mai dureaza?”.

– toata lumea iese de pe scena, facem prima manevra, striga James in franceza, dupa ce putin mai devreme le vorbise muncitorilor in engleza sau italiana.
–
Un tehnician roman e invatat manevra pe care o va face dintr-una din culisele laterale.

– spunem 3, 2 …1. Si la 1 tragi cu forta, ii explica James tehnicianului.

In jurul angajatului de la TNB sunt 8 oameni, traducatori, tehnicieni francezi si romani, artistul vedeta in spectacol – si tehnicianul simte ca toata presiunea: munca lor de citeva ore e in manevra pe care EL trebuie sa o faca la semnal.

– hai toata lumea afara de pe scena, nu vrem sa se accidenteze cineva de la prima manevra, spune rizind james in timp ce se duce in spatele salii.

3, 2…1…
tehnicianul si-a facut treaba si pe scena porneste un joc de cortine. citeva secunde de magie. Din sala se aud aplauze. Muncitorii romani sunt fermecati de effect.

– ok, pentru o prima incercare a fost bine. Sa reasezam pinzele si betele. Intr-o ora continuam, spune James.

Probabil ca va mai reface efectul asta de citeva ori, pina va fi convins ca totul este perfect, dar muncitorii romani nu mai protesteaza.

*
Repetitiile de ieri m-au facut sa ma gindesc ca mutarea unui spectacol intr-o alta scena decit cea in care a fost facuta e ca o traducere a unui roman: trebuie sa pastrezi emotiile dar sa le adaptezi locului, ca sa obtii efectul maxim.

*

Raoul, un spectacol despre singuratate si despre cum sa te impaci cu mintea ta, poate fi vazut vineri simbata si duminica la TNB.

Mai merg si astazi la repetitii pentru ca voi scrie la sfirsit , povestea din spatele acestui show, de la primul décor pe scena pina la ultimele aplauze de la TNB.

Va rog insa sa aveti incredere in mine, sa va cumparati bilete la acest spectacol, care nu e nici teatru, nici dans, nici circ, nici pantomima.

E magia care se creeaza cu toate astea la un loc, impreuna perfectiunea dusa la extrem si cu pasiunea de a te exprima diferit de ceilalti care se joaca pe scena.

*
diseara alte povesti de la repetitii.