dancing dreamsdancing dreams

Dancing Dreams – cum am fost parte din film

Nu ma cunosti.
Daca te-as privi in ochi pe strada, insistent, incercind sa-ti spun ceva doar cu privirea mea, mi-ai raspunde: te-ai uita urit.
Daca te-as atinge pe strada, cu un gest protector sau prietenos, ai crede ca am interese: sexuale, sociale etc.

Si cu toate astea 80 % din limbajul nostru e non verbal. Ne putem prinde in citeva clipe daca cineva e inconfortabil dupa limbajului trupului lui, daca minte – dupa chipul lui, daca e trist – dupa privirea lui. Si s-ar putea ca gesturile mele din strada sa fie mai sincere decit vorbele mele antrenate.

*
Saptamina trecuta mi-am reamintit asta la un curs de dans contemporan tinut de Andreea Novac (coregrafa la Centrul National al Dansului). A fost parte dintr-un experiment legat de premiera filmului Dancing dreams pe care puteti sa-l vedeti acum pe ecrane: citeva tinere doamne au trait o mica parte din experienta pe care o descriu personajele filmului.
*
Cel mai mult m-a impresionat un exercitiu in care am lucrat cu capul. Partenerului.
Nu o stiam pe fata care imi era partenera dar, intr-un exercitiu de cunoastere si apropiere, a trebuit sa –i transmit o stare buna cu energia mea – atingindu-i incheieturile. Apoi, cu palmele facute cosulet, i-am luat capul in miini (era intinsa pe dusumea, cu ochii inchisi), i l-am ridicat de la sol si-am inceput sa i-l misc usor spre stinga sau dreapta. A facut si ea acelasi exercitiu cu mine si stiam ce simte. Nu putea aprecia cit de mare era distanta dintre capul ei si dusumea, instinctul de aparare o facea sa-si incordeze gitul. Dar exercitiul ala era despre incredere, despre a te lasa pe mina partenerelui si trebuia sa lupte cu asta. Iar mie mi se parea ca am o responsabilitate imensa pentru ca in miinile mele era gitul ei fragil.
N-am vorbit prea mult in timpul exercitiului asta; incercam doar sa o promptez si sa-i explic ca totul e ok ca sa se simta bine.

La sfirsit, dupa 10 min de exercitiu in care a fost timp sa si schimbam locurile – eram prietene. Desi nu stiam nimik una despre cealalta. Cind am plecat de la dans, am luat-o in brate si am imbratisat-o tare tare. Abia atunci am aflat ca o cheama Mirela.

*
Seara de dans a fost o lectie despre cum uitam sa ne uitam la oameni. Si sa-I atingem. Si cit de bine ne simtim cind coborim garda si avem incredere in ceilalti.
*
Filmul Dancing dreams e un documentar incredibil de emotionant despre transformarile prin care trec 20 de copii de liceu aflati la primele lor cursuri de dans. Cursuri care se sfirsesc, dupa un an de repetitii saptaminale, intr-un spectacol creat de Pina Bausch, un spectacol despre vulnerabilitate, apropiere, iubire, umor… si o multime de temeri ale unor oameni in formare.

Il vedeti la cinema studio in aceasta saptamina.

*
am mai fost la dans cu Sana Nicolau, Adina Necula, Andreea Burlacu, Anca Bundaru, Andreea Vasile, Ina Hofnar

One Comment Published

[…] puteti vedea in aceste zile in cinematografele din bucuresti dancing dreams, un film despre un proiect realizat de compania Pinei […]

Leave a Comment


× one = 5

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!