joi, cind am fost la lectia de dans, habar nu aveam ca de acolo voi lua inspiratie pentru prezentarea mea de la Women on Web.

invatam Vals lent cu numitul Bursucu (domnul simpatic de la Dansez pentru tine al carui nume este, de fapt, Adrian Cristea)

prima melodie pe care am ascultat-o la lectie a fost aceasta ( va rog dati click si cititi restul insotiti de cintecel. multumesc)

09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala

pe ea am invatat pasii de baza din vals si aproape ca ma descurcam pina am inceput sa facem niste piruete.

la piruetele alea, pentru ca oboseam in postura regulamentara – cu coatele in dreptul umerilor, spatele si gitul drepte – si pentru ca eram acolo ca sa ma distrez nu sa ma pregatesc pentru cine stie ce competitie, m-am mai oprit. m-am mai invirtit in legea mea. m-am mai uitat la ceilalti fara sa fac nimik.

dupa pauze scurte de trisat, ma reintorceam la dans: urmaream ritmul muzicii, stiam deja ce pasi trebuie sa fac si, chiar si eu ma miram de rezultat, puteam sa ma alatur la sincron restului grupului.

din joaca asta a venit ideea: in viata daca stii pasii de baza, daca inveti sa stai drept si sa arati elegant (indiferent de ce greutati ti se pun pe umeri), daca simti ritmul muzicii din jurul tau -> dansezi la fel de frumos ca si ceilalti. si nu conteaza daca te impiedici, te opresti, te mai odihnesti; daca (re)intri corect in ritm si ai invatat bine pasii, poti continua frumos dansul.

de aici incolo, tot ce a tinut de prezentarea de la WOW a fost extrem de usor – am povestit lucruri din viata mea profesionala in care am invatat pasii, in care am recunoscut ca nu stiu , in care am ascultat muzica sau in care nu mi-a fost teama sa ma opresc. si-am povestit totul fix pe melodia aceasta.

asa ca multumesc frumos Bursucule pentru lectia de vals (care s-a dovedit a fi o lectie de viata), multumesc Nicoletei Gavrila pentru melodie si mai multumesc Gillette Venus pentru proiectul cu lectiile de dans.