Tag : women on web

chairce facem cind nu facem nimic

ce facem cind nu facem nimic

aseara, cu un pahar de vin alaturi si dupa ce ne-am uitat la Romania danseaza, am ajuns sa discut cu prietenii in casa carora petrecusem Pastele despre ce vor face concurentii – chiar si cistigatorii – cind nu vor mai avea miza si expunerea show-ului in fata. de aici n-a fost decit un pas sa dezbatem cum dealuiesc oamenii situatiile in care nu fac CEVA. orice.

am vorbit despre asta acum 3 ani la Women on Web si aseara am descoperit ca, desi aveam transcrierea speech-ului, nu l-am facut niciodata public. iata-l.

***

ce facem cind nu facem nimic

Acum citiva ani am petrecut o saptamina alaturi de regizorul Andrei Serban la Sibiu ca sa-l vad cum lucreaza pentru o noua montare a Pescarusului lui Cehov. Intr-una din zile am mers cu el la cursul de actorie al studentilor din anul I.

Am intrat in sala de curs si, din primele clipe, s-a remarcat un student care vorbea mai tare, gesticula mai mult, scria pe el “vreau sa captez atentia”. Cum trebuia sa faca un workshop cu ei,  Andrei Serban l-a invitat in mijlocul clasei pe acest baiat, i-a dat un scaun si i-a spus:

“Te rog stai aici si sa nu faci nimic. Nimic. Absolut nimic.”

Tinarul era fericit – fusese bagat in seama de maestru  – si s-a asezat hotarit pe scaun (Serban e unul dintre cei mai mari regizori de teatru si de opera pe care i-a avut vreodata Romania – a lucrat cu Diane Lane, cu Christopher Reeve, Meryl Streep, dar si cu cei mai mari actori romani).

Andrei Serban s-a asezat pe primul scaun din apropierea tinarului, si-a pus miinile in sin si a inceput sa-l priveasca. In privirea lui erau forta si condescendenta.

Colegii tinarului ii priveau atent.

Dupa un minut tinarul a inceput sa se miste pe scaun. Andrei Serban a tusit ostentativ. Clasa a inceput sa rida. Tinarul a roshit.

Dupa alte 30 de secunde, cind era evident ca tinarul se simte inconfortabil in fata privirilor celorlalti, Andrei Serban s-a dus linga el, i-a pus mina pe umar si-a spus:

“Ca actor cel mai greu e sa stai fara sa faci nimic. Sa stai pur si simplu, mult timp, linistit, fara sa te gindesti la nimic, fara sa transmiti nimic. De obicei tacerea actorului are o semnificatie, statul lui nemiscat are o alta semnificatie. Dar cel mai greu e sa nu faci nimic.”

*

Stiu ca nu va ginditi la asta decit atunci cind aveti vorbe de ocara despre unii si altii, dar si noi suntem actori. Daca suntem onesti recunoastem ca, desi n-am facut scoala de actorie, jucam roluri.

Mircea Diaconu a explicat odata de ce toti oamenii sunt actori.

Ne constumam in fiecare dimineata, ca sa facem fata publicului nostru. (Sigur, noi, femeile, ne costumam ceva mai mult, dar o facem pentru ca … suntem inspirate de reviste )

Suntem cu totii actori cind mergem la primarie sa cerem aprobare pentru o casa, avem un rol pregatit, un discurs pe care sa-l spunem. Daca nu e primarie, e seful cind cerem o marire de leafa sau e administratorul blocului.

Ne pregatim un rol/ un speech cind cerem in casatorie (ma rog mai ales domnii, dar avem egalitate de sanse si, din cind in cind, cerem si noi femeile in casatorie);

Ca in exercitiul lui Andrei Serban si pentru noi, oricit de ciudat ar parea la primul gind, cel mai greu e cind nu facem anumite lucruri si nu atunci cind le facem.

***

Astazi exista retete pe pasi pentru orice profesie am alege, pentru cum sa facem cunostinta cu un domn sau o doamna, pentru cum sa facem dragoste, cum sa dam mina sau cum sa spunem buna ziua.

Le gasim pe toate pe net, in carti sau exista traineri specializati.

Dar cind nu facem CEVA suntem singuri. Si nu ne invata nimeni cum sa rezolvam asta.

Ma refer la lucrurile pe care lumea spune ca trebuie sa le facem si daca nu le facem e gresit.

Nu urmam o facultate in pas cu toata lumea.

Nu ne casatorim.

Nu facem copii.

Nu ne luam masina, casa sau televizor cu diagonala de multi cm.

Nu facem CEVA.

Si trebuie sa stam pe scaun, in fata clasei si sa ne uitam la colegii nostri – de virsta, de serviciu, de singe sau orice fel de colegi ar fi ei – fara sa facem CEVA.

Sa stim ca ne analizeaza, ca ne judeca, ca zimbesc ironici.

Iar noi sa nu facem nimic.

E un exercitiu pe care cei din liga mare l-au intilnit de multe ori.

***

Cei mai multi dintre oamenii care au facut ceva cu care sa schimbe lumea au inceput prin a nu face ceva ce-i obliga societatea. Au incalcat reguli si s-au asezat apoi pe scaun ca sa-i lase pe altii sa-i judece.

***

Ma intorc la actori si actorie, pentru o alta poveste care leaga lumea civila cu scena.

La prima lui vizita in Romania, l-am intilnit pe Ethan Hawke cu citeva minute inainte de lectura publica a cartii sale Miercurea Cenusii. Mi-a spus atunci:

”Pentru noi, actorii, cel mai greu e cind nu facem nimic. Cind suntem intre doua proiecte. De la un anume moment incolo, nici macar nu mai e vorba de bani, e vorba de cum iti ocupi mintea. De asta am scris Miercurea cenushii. Ca sa fac ceva.”

Toti am avut sau vom avea momente in viata cind ne vom afla in pauza dintre doua situatii active; doua joburi; doua proiecte; doua iubiri; doua casatorii…

Si daca n-ati descoperit inca pe pielea voastra veti descoperi curind ca nu e nimeni care sa va preda lectia ce fac cind nu fac nimic.

Cind nu mai iubesc…

Cind n-am un proiect care sa ma tina in priza…

Cind n-am obligatii de timp si spatiu…

Stiu ca toata lumea vorbeste despre cheia succesului ca fiind actiunea: sa fii activ, sa te implici in multe; sa stii cit mai multe.

Dar o parte importanta din succesul fiecaruia e bazat pe ce face cind nu face nimic.

Cit de bine suntem infipti in propriile picioare cind stam in fata clasei spunind ca nu facem nimic, cit de asezatisuntem in propriul corp si propria minte cind nu facem lucrurile pe care ar fi trebuit sa le facem, dupa standardele lumii.

***

Ma intorc intimplarea de la Sibiu cu Andrei Serban. Cind am plecat de la cursul studentilor, tzopaiam in jurul dlui Andrei Serban, comentind:

“Nu e corect cum ati pus problema. El nu avea de unde sa stie cum sa stea fara sa faca nimic, nu exista un raspuns corect la exercitiul asta.”

A zimbit: ”Adu-mi aminte mine dimineata inainte de repetitii sa-ti arat rezolvarea acestui exercitiu”

A doua zi, pina sa vina actorii la repetitii, s- a asezat pe un scaun la marginea scenei, in timp ce eu stateam pe primul rind, in sala. A inchis ochii si am vazut cum trupul i se relaxeaza. A trecut un minut, nu facea nimic, a mai trecut un pic, el tot la fel de relaxat cu ochii inchisi. Eu, care ma plictisisem uitindu-ma la un om care nu facea nimic, m-am gindit ca ar fi foarte tare sa adoarma acolo si sa vina actorii sa-l gaseasca asa.

Si-am zimbit.

In urmatoarea secunda a inceput si el sa zimbeasca, desi avea ochii inchisi.

Peste citeva clipe a deshis ochii:

“E alegerea ta cit esti de relaxat si de deschis la ce e in jur, atunci cind nu faci nimic.”

***

Acum, peste niste ani, cu ceva experienta in spate, cu ceva momente in care n-am facut “nimic” – emotional sau profesional – stiu ca putem fi “pereti” sau “oglinzi” cind nu facem nimic.

Putem sa fim opaci, inchistati, sa ricoseze din noi toti si toate, pentru ca noi avem un task: “nu facem nimic”.  E important pentru noi ca stam pe scaun in fata tuturor, iar ei ne judeca pentru ca nu facem nimic. Asta ne ocupa toata energia si timpul.

Dar putem  la fel de bine sa fim ca o oglinda, sa preluam din jur energie, zimbete si sa le dam mai departe, sa le reflectam catre cei din jur, chiar daca, aparent, nu facem nimic.

Astazi stiu ca e alegerea noastra daca suntem oameni perete sau oameni oglinda atunci cind nu facem nimic.

Restul e ceva pe care-l faci si il inveti ca mersul pe jos. Faci doi pasi, cazi, te mai ridici. Iar mai faci doi pasi. Usor usor.

Bucuresti, octombrie 2010

3167
women_on_web10 reguli care te fac sa traiesti frumos in online

10 reguli care te fac sa traiesti frumos in online

pentru editia 2012 Women on web, l-am rugat pe Cristi Manafu sa-mi dea el tema pentru speech. am fost prezenta la toate editiile, mi se pare ca am spus tot ce stiam sa spun si, daca tot persevereaza Cristi si Georgiana Gheorghe sa ma invite, macar sa ma chinuie complet – cu tema .

Cristi mi-a propus “Viata in online” – cum sa traiesti frumos pe Internet.

iata 10 dintre regulile mele de trait frumos (bune maniere) nu doar in online, ci si in viata. (am vorbit intr-o conferinta Biz la Iasi despre regulile mele de etica, am sa le postez zilele viitoare si pe acelea)

***

1. sa ai un set de reguli (scrise pe ceva) la care sa te intorci din cind in cind

stiu ca daca ai un cadru foarte bine stabilit poti sa fii mai creativ, sa te diferentiezi mai bine, asa ca imi plac regulile.
mai stiu ca omul e ca mercurul – cum gaseste o spartura, cum incearca sa se strecoare pe acolo – si, pentru ca mi-e teama sa nu ma ia valul, mi-am facut un set de reguli si de etica, dar si de maniere pentru on line

2. sa renunti la ego

e cea mai importanta regula si e o lupta continua, pentru toata viata. pentru ca oricind apare tentatia “de a te da mare” intr-un context oricit de mic.

regula asta inseamna sa nu vrei sa fii tot timpul cel mai bun in perceptia celorlalti, ci sa fii mai bun decit ai fost ieri cu performantele tale.
sa nu intri in polemici cu cei carora le place sa aiba ultimul cuvint.

sunt cititori care – gratie job-ului pe care l-am avut la o revista pentru femei – isi imagineaza ca stau toata ziua pe tocuri, ca sunt o mimoza de dorobanti si ca port o geanta scumpa pe mina asezata in pozitie erecta. as pierde foarte mult timp daca as sta sa le schimb parerea, dar si chiar daca as schimba-o, cu ce m-ar ajuta pe mine?

mi-a luat ceva vreme sa nu mai vreau sa ma mai bat cu ei (cu argumentele din istoricul meu profesional) si sa-mi dau seama ca e mai important sa merg mai departe pe drumul meu si sa fac ce cred ca e bine. daca nu se vor convinge pe parcurs cine sunt cu adevarat, nu conteaza oricum, pentru ca nu vor vrea sa fie in comunitatea mea. dar a fost un efort sa-mi domolesc ego-ul ca sa nu mai vreau sa dau replici si sa ma apar.

3. sa nu crezi ca ti se cuvine

e un derivat din ego. pentru mine e reversul: sa ai umilinta, smerenia de a primi orice lucru/serviciu / favor/ gest ca si cum nu ti s-ar fi cuvenit (de la ghiseu, chiosc, autoritate publica sau om pe care-l intilnesti pentru prima data). ca sa poti sa multumesti din suflet, cu bucurie. asa ti se va intoarce multumirea si zimbetul, si bucuria.

4. sa nu te crezi Dumnezeu

cind incepi sa ai audienta ( e valabil si pentru tv, si pentru radio, si pentru online), incepi sa crezi ca ti se cuvin multe lucruri. lumea iti da like, deci te place, adica te iubeste. ai multimi de oameni care te iubesc si incepi sa crezi ca esti si un mic Dumnezeu. dupa mine e cea mai mare greseala pe care o simt acum in online-ul romanesc. oameni care au dat peste putina audienta, au fost invitati la citeva evenimente si acum cred ca sunt mici Dumnezei, cu sau fara tocuri. a toate cunoscatori. si ca li se cuvin multe.

5. sa-ti pastrezi curiozitatea proaspata

te ajuta sa fii activ, sa te bucuri de ce ai si chiar sa descoperi lucruri. e un exercitiu aproape la fel de greu ca acela care cere sa renunti la ego, pentru ca atunci cind esti pe un teritoriu cunoscut, simti nevoia unei relaxari si ratezi multe lucruri.

6. sa fii onest, dar sa critici cu eleganta

pentru mine cele mai grele articole de scris sunt cele in care vreau sa critic pe cineva care a incalcat regulile pe care le consider de bun simt. imi ia cel mai mult timp, nu pentru ca e greu sa scrii “ai gresit”, ci pentru ca e mai dificil sa gasesti o cale eleganta prin care sa pui la punct pe cineva care ti-a incalcat teritoriul, fara sa-l executi cu cuvinte neortodoxe.

7. sa nu birfesti/ invidiezi

aceasta este o regula pe care am invatat sa o repect usor: cind cineva incepe sa discute despre altcineva la modul urit, anunt ca sunt prietena cu persoana in cauza si ca as prefera sa se incheie conversatia. sunt extrem de putini cei care mai persevereaza, dar stiu sa am un ton ferm si o privire… pe care prietenii o numesc dominant amenintatoare.

cu invidia e si mai simplu, pentru ca tine de propria persoana: in loc sa-l invidiezi pe celalalt pentru progresul lui, de orice fel ar fi, e mai bine sa te preocupe progresul tau si sa incerci sa fii putin mai bun decit ieri, in interiorul performantelor tale.

cred ca birfa si invidia sunt marile probleme nu doar ale online-ului , ci ale intregii societati romanesti.

8. sa nu traiesti ca o capusa online

sunt unii care isi fac imagine prin comentariile la posturile cu audienta/ de pe blog sau facebook. chiar cu link. o forma de a trai ca o capusa. ce ai facut tu, au facut – sau urmeaza sa faca – si ei, expus la modul ostentativ . ca sa-si expuna numele acolo unde e o posibila audienta. nu le accept pe blog ( sunt fericita ca a fost inventata tasta delete), ma enerveaza teribil pe facebook, dar stiu ca pe termen lung sunt o mare pierdere pentru cei care o fac.

9. sa nu te preocupe sa FII CEVA, ci sa FACI CEVA.

10. sa-ti aduci aminte mereu ca razboaiele cele mai mari sunt in mintea ta, nu in afara ei.

ultimele doua reguli, nu cred ca au nevoie de alte explicatii.

****

chiar cred ca pentru a trai frumos (in online, sau nu) e important sa ai un set de valori (scrise) la care sa te intorci din cind in cind, sa vezi ce mai respecti sau care sa-ti fie reper cind ai dubii cum sa reactionezi/ sau nu poti sa te temperezi. sa nu spui :”lasa, stiu eu sa reactionez”, pentru ca viata te pune in multe situatii si te provoaca de multe ori sa o iei pe drumuri ciudate; iar atunci esti nervos, stresat, ai o imagine deformata despre tine etc si se poate intimpla sa uiti care erau principiile tale, valorile tale.

Valorile sunt ca amprentele: NU SEMANAM CU CEILALTI, DAR URMELE PE CARE LE LASAM IN JUR NE DEFINESC SI NE IDENTIFICA .

Women on web, 27 aprilie 2012.

Vals_vienezlectia de vals

lectia de vals

joi, cind am fost la lectia de dans, habar nu aveam ca de acolo voi lua inspiratie pentru prezentarea mea de la Women on Web.

invatam Vals lent cu numitul Bursucu (domnul simpatic de la Dansez pentru tine al carui nume este, de fapt, Adrian Cristea)

prima melodie pe care am ascultat-o la lectie a fost aceasta ( va rog dati click si cititi restul insotiti de cintecel. multumesc)

09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala

pe ea am invatat pasii de baza din vals si aproape ca ma descurcam pina am inceput sa facem niste piruete.

la piruetele alea, pentru ca oboseam in postura regulamentara – cu coatele in dreptul umerilor, spatele si gitul drepte – si pentru ca eram acolo ca sa ma distrez nu sa ma pregatesc pentru cine stie ce competitie, m-am mai oprit. m-am mai invirtit in legea mea. m-am mai uitat la ceilalti fara sa fac nimik.

dupa pauze scurte de trisat, ma reintorceam la dans: urmaream ritmul muzicii, stiam deja ce pasi trebuie sa fac si, chiar si eu ma miram de rezultat, puteam sa ma alatur la sincron restului grupului.


din joaca asta a venit ideea: in viata daca stii pasii de baza, daca inveti sa stai drept si sa arati elegant (indiferent de ce greutati ti se pun pe umeri), daca simti ritmul muzicii din jurul tau -> dansezi la fel de frumos ca si ceilalti. si nu conteaza daca te impiedici, te opresti, te mai odihnesti; daca (re)intri corect in ritm si ai invatat bine pasii, poti continua frumos dansul.

de aici incolo, tot ce a tinut de prezentarea de la WOW a fost extrem de usor – am povestit lucruri din viata mea profesionala in care am invatat pasii, in care am recunoscut ca nu stiu , in care am ascultat muzica sau in care nu mi-a fost teama sa ma opresc. si-am povestit totul fix pe melodia aceasta.

asa ca multumesc frumos Bursucule pentru lectia de vals (care s-a dovedit a fi o lectie de viata), multumesc Nicoletei Gavrila pentru melodie si mai multumesc Gillette Venus pentru proiectul cu lectiile de dans.

3210
bg-topWOW +un interviu pentru hotcity.ro

WOW +un interviu pentru hotcity.ro

ieri am raspuns unor (multe) intrebari pentru Hotcity.ro legate de ce vreau sa fac mai departe (in online) si, pentru ca vineri merg la Women on Web, despre ce voi vorbi acolo.

am fost si anul trecut la Women on Web cind am vorbit despre “ce sa faci cind nu faci nimic” -> cind te afli intre 2 proiecte, intre doua iubiri, esti in stationare in viata personala sau profesionala. amuzant, acum pare ca ma aflu exact in situatia pe care o descriam atunci… prin urmare trebuie sa am grija despre ce vorbesc anul asta:)))

*
iata ce i-am raspuns Sanei Nicolau despre speech-ul meu la WOW:)

Cristi Manafu m-a rugat sa vorbesc despre “noi inceputuri”, dat fiind micul val de curiozitate pe care l-a generat demisia mea de la Tabu. Voi avea deci un discurs despre cum este sa o iei de la capat (e a treia oara in viata cind fac asta, dupa Radio 21/Europa FM si Tabu), de ce tin sa fac asta acum si, mai ales, de ce nu imi e frica sa pornesc de la zero.

restul interviului cu o parte din nebuniile pe care as vrea sa le fac in online, il gasiti aici 🙂

*
aici insa, inca un pic din culisele acceptarii acestei teme de discurs. initial as fi vrut sa vorbesc despre “Multumesc”, dar Cristi Manafu mi-a schimbat tema:), iar eu nu pot sa-l refuz pe el ( tot el m-a convins acum 2 ani sa vorbesc despre iesirea revistei Tabu din trustul Catavencu si partea dramatica pe care a trait-o echipa). cum face Cristi de ma convinge? se uita la lucrurile si la oamenii din jurul lui cu o anume sensibilitate care pe mine ma lasa fara cuvinte.
uite situatiile care ma privesc direct: 1 si 2🙂

astazi e ultima zi de inscrieri la Women On Web, intrarea e gratuita, dar se face in baza unei inscrieri pe mail. Intre speakeri Sandra Pralong, Sanda Nicola, Cori Gramescu, Andreea Retea, Andreea Beltic Inankur, Cristina Mazilu, Costin Cocioaba.

Ne vedem vineri:)

1921

hard day today

mi-a fost tare greu astazi la women on web sa vorbesc despre “succesul nu e doar despre cind esti activ-la curent cu toate-te stie lumea, ci si despre cum stai in corpul si mintea ta cind nu faci nimik”

din ce avansam mi se parea ca in ciuda anecdoticii (cu actori si regizori), publicul pierdea pe drum teoria mea prea filosofica.
si in capul meu se auzeau urlete “de ce dracu m-am bagat iar intr-una ca asta?”

dar am vrut sa-mi fac aceasta dambla. sa povestesc despre ceva ce nu povesteste nimeni… desigur acum si stiu de ce nu vorbeste lumea de asta: ca sa nu para (foarte) nebun:)

acum e liniste in capul meu. as vrea sa nu fac nimik, dar o sa ascult muzica si o sa ma relaxez.
muuuuult.

cind am plecat de la conferinta mi-am promis ca nu o sa mai vorbesc in public despre teorii de viata cel putin o jumatate de an. cind am ajuns acasa aveam un mesaj emotionant via FB sa ma duc sa vorbesc la o conferinta la sibiu.

si-acum sunt in dilema: sa fiu egoista si sa tin la confortul meu, sa nu ma mai chinui singura cu o noua prezentare… sau sa ajut oamenii aia care organizeaza evenimentul si sa ma duc sa vorbesc?

women on web – ce sa faci cind nu faci CEVA

miine vorbesc la women on web.
am scris jumatate de prezentare azi noapte, restul in noaptea asta, dupa o alta prezentare de business.

miine, undeva intre 14 si 15.30 am sa va vorbesc despre “ce facem cind nu facem ceva”

stiu ca toti ne concentram in viata sa facem cit mai multe lucruri, dar miine – pt 10 min – am sa va invit sa va ginditi la “de ce” si “cit” e important sa stii ce sa “faci” cind “nu faci ceva”.

pare complicat acum, dar promit ca miine sa fie (mai) accesibil si sa nu va plictisesc.

ne vedem la radisson incepind cu ora 14 (de la 13.00 se face inregistrarea participantilor) la women on web. iar daca nu puteti veni pentru ca aveti lucruri mai importante de facut (cum ar fi sa munciti ca sa aveti cu ce sa va platiti facturile:) ) sa stiti ca pe tabu.ro conferinta poate fi urmarita in live streaming.

2031

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!