in ultima saptamina n-a existat intilnire de business la care sa nu ajungem cumva si la lectiile mele de inot; si nu, nu eu am deschis discutia:)

toata lumea are un sfat sau o recomandare pt mine, mi se pare ca jumatate de Bucuresti si-a pus in minte ca eu trebuie sa invat sa inot si, dupa ce am trecut de faza de enervare, am inceput sa ma amuz.

*
mi-e frica de apa, da??

*
la lectia nr 6, am primit ochelari de inot si brusc mi s-a parut mai funny sa stau cu capul in apa pentru ca vedeam:)

in lectia asta am invatat ca uneori avem nevoie de iluzia unui sprijin/ ceva familiar ( in cazul meu vederea) ca sa ni se para ca suntem in siguranta si sa ne relaxam.

mai mult de o jumatate de ora m-am jucat cu capul prin apa, dind din picioare cum mi-a fost mie mai confortabil (spre fericirea lui domn profesor care m-a vazut in sfirsit ceva mai relaxata in apa), dar tot n-am inteles – asimilat – ce mi-a zis:

– mai inghiti apa?, m-a intrebat.
i-am spus ca nu, pentru ca nu mai inghiteam.

– si sufli in apa?, a continuat el
– da, am zis eu, imaginindu-mi ca ceea ce faceam eu era suflat:)

abia la lectia nr 7, am descoperit ce zicea de fapt domn profesor, dar asta va povestesc curind:))

*

la lectia nr 6, am primit si un clestisor pentru nas ca sa nu mai iau apa:), clestisor pe care l-am pierdut in primele10 min in bazin. baietii au inceput sa-l caute pe la fundul bazinului, desi eu le spuneam sa-l lase in legea lui, ca ma voi descurca si fara el.

– nu. e o provocare, a raspuns domn profesor si … bildibic… impreuna cu toti baietii, s-a bagat iar la fundul bazinului.

atitudinea lui spunea “suntem pe un spatiu mic, n-avem cum sa nu-l gasim, trebuie doar sa perseveram, asta e provocarea”

cam pe atunci mi-am dat seama ca n-am nicio sansa sa ma opun la lectiile de inot, ca si eu – asa zuza panicoasa cum sunt – sunt o provocare pentru el. daca invata un pietroi sa pluteasca, atunci e clar ca poate invata pe oricine.

si mi-am dat seama ca n-am scapare, ca o sa ma caute si peste saptamini de la sf lectiilor sa vada ce am mai invatat. asa ca imi fac abonament la piscina:)

*
la lectia nr 7 a fost invitat si Alex Tomescu… dar va povestesc despre asta dupa amiaza.

la ora la care scriu aceste rinduri ( 0.10) sper ca miine sa supravietuiesc vizitei la piscina floreasca ( are adincimea 2->4 m !!!), domn profesor, Laurentiu Ticala, vrea sa ne verifice skill-urile acumulate pina acum cu o lectie intr-o piscina competitionala, nu de relaxare precum cea de la Body Art – Rin Grand Hotel.
iar eu ma pot imagina – cel mult!! – majoreta pe marginea bazinului.

later edit: ora 6.15, sunt dupa o noapte in care nu am dormit deloc, ingrozita de gindul ca trebuie sa intru astazi in piscina adinca, pe parcurs ce a inceput sa se faca lumina, sa se auda cocosii (ma amuza mereu cocosii din mijlocul bucurestiului), inima a inceput sa-mi bata tot mai tare si sa am tot felul de senzatii odioase.

am renuntat sa mai merg astazi la floreasca. cred ca e cam devreme pt mine… ma mai joc citeva saptamini in piscina mica si mai vedem.