Uneori, la cine stie ce spectacol, mi se pare ca ii stiu pe toti oamenii din sala.
Pe unii ii cunosc personal, pe altii ii stiu pentru ca le-am vazut spectacolele, iar despre ceilalti am sentimentul ca – si daca nu-i cunosc – sigur sunt prieteni ai unor oameni pe care-i stiu.
E o gasca mica de oameni care merge la spectacolele de teatru, dans, muzica, la expozitii. S-a mai marit in ultimul an, dar tot a ramas la citeva mii de oameni.
Dar de fiecare data cind plec de la intilnirea in care am stat printre oamenii astia, nu-mi mai vine sa deschid televizorul, radioul; sa am orice contact cu lumea “de afara” – aia cu stirile mizerabile si cu apocalipsa anticipata in fiecare seara.
Si pe drumul catre casa imi spun mereu “teoretic, matematic, daca in fiecare oras ar exista o multime de oameni ca astia de la spectacol, o multime care creste, cindva multimile se vor intersecta si vom fi victoriosi in a vedea lumea mai bine si a face lucruri mai frumoase”.
Ceea ce-mi doresc si-n seara asta, dupa spectacolul dlui Caciuleanu.
mergeti in sala de spectacol: Noche Bach se joaca si la Sibiu pe 7 sept, Cluj 9 sept si Timisoara 11 sept.
Am si eu aceleasi sentimente si bucurii ca si tine….
Ma uit la oamenii din sala si ii recunosc: sunt oamenii faini….si e suficient sa stiu asta despre ei pentru a avea sentimentul ca ii cunosc
Cat despre stiri imi sunt suficiente cele aflate din locuri gen blogul tau si altele sau site-uri straine care nu stiu de “boala” asta romaneasca. TV nu mai am de mult iar la radio nu se aude decat muzica
La Noche Bach nu te-am vazut si asta pentru ca erau foarte multi oameni faini si nu am apucat sa ii vad pe toti. Dar mai este timp….urmeaza multe alte seri faine cu evenimente si oameni de asemenea