– salut, poti sa vorbesti?
– da, sunt pe drum catre casa.
– si eu. in metrou, la Eroilor. tocmai a coborit o fata cu o fusta ca a mea!
– ce fusta?
– lunga, in multe culori. fata asta avea jumatate din virsta mea!
– si? poate avea bani de la parinti; e o fusta scumpa?
– nu. ma gindeam ca saptamina asta fac 40 de ani, am doi copii si port haine ca de 20.
– nu e grav, daca era o fusta scurta era mai nashpa, dar asa esti o doamna.
– nu, nu e vorba despre asta. (pauza, oftat). m-am gindit ca mama, la virsta mea, nu se imbraca la fel ca mine. poate gresesc undeva.
– s-au schimbat vremurile, mama – la Alexandria – se imbraca din tinerete ca o femeie de 30-40 de ani. suntem altfel.
-nu. cred ca noi nu ne mai prindem ca imbatrinim: traim in viteza, facem sport, mincam inteligent si, pentru ca nu mai simtim ca imbatrinim, ne imbracam ca la 20 de ani.
– ei, hai. ce ai?
– saptamina viitoare fac 40 de ani si, vazind-o pe fata asta imbracata ca mine, mi-am dat seama ca nu simt anii astia. noi cind imbatrinim?
***
o conversatie la telefon cu o prietena, azi dupa amiaza.
as fi vrut sa-i raspund ca, vorba cintecului, “intr-o miercuri spre joi” ne vom trezi, ne vom uita in oglinda si vom vedea ca am imbatrinit. n-am fost suficient de inspirata. si oricum trebuia sa aflu ce cadou isi doreste de ziua ei.
Ma intreb si eu, uneori, acelasi lucru…sunt fericita ca nu-mi simt varsta nici pe chip, nici in suflet. Uneori, insa, “tineretea” e un mic “handicap”: tre’sa merg azi la liceu la Pustiu’ meu si ma chinui de juma de ora sa hotarasc cu ce ma imbrac si cum ma machiez, ca sa am infatisarea “cuvenita” in fata Domnilor si Doamnelor profesoare…nu ma refer la haine in sine, ci la faptul ca daca nu reusesc sa imbatranesc brusc si sa par “gri”, nu voi fi luata in serios si, prin urmare, nu voi rezolva mare lucru. Grea zi! 🙂
Nu imbatranim. Poate capatam experienta, poate adunam ani sau poate crestem mari. Imi place sa cred ca batranetea tine doar de perceptie. Ca suntem tineri direct proportional cu visele noastre si cu aspiratiile pe care le avem. Cand incetam sa mai visam, devenim seci, fara esenta, fara seva vietii, care ne usuca de tot ce e frumos.
La multi ani frumosi si plini de tinerete prietenei tale.
La mine intre 35 si 36 s-a intamplat. Brusc, am trecut de la tanara la … ne-tanara.
Si de atunci, e drept, nu prea mai stiu cu ce sa ma imbrac…