daca as avea de ales, daca mi s-ar da optiunea asta, toata viata mea as face interviuri.
***
ieri am petrecut 4 ore intr-un minunat interviu care se va transforma intr-un articol. azi am petrecut 3 ore cu patru oameni diferiti care se vor transforma in alte 4 mini povesti. primul interviu va fi public, cele din urma sunt in numele unei companii si ii vor ramine pentru utilizare privata.
dar in ambele situatii, cind conversatia mergea catre directii foarte private, ma gindeam la privilegiul interviului: intrebi lucruri pe care in mod uzual nu le vorbesti nici cu cel mai bun prieten/ sotul/sotia, nu pentru ca n-ai fi curios, ci pentru ca e o obisnuita si nu le mai vezi.
daca se intimpla magia, daca omul din fata ta are incredere in tine  sau, pur si simplu, vrea sa povesteasca- din multe motive: vrea sa se arate lumii, e bine dispus etc – , se formeaza un flux de informatie si energie teribil. si oricit de mult ti-ar fi solicitat atentia , oricit de lunga ar fi fost intilnirea pleci cu maxima energie.
am mai scris (de fapt, am si demonstrat, destul de stiintific🙂 ) ca interviul e ca sexul. poate ca daca profesorii de la jurnalism ar putea preda tehnicile de interviu din aceasta perspectiva, am avea jurnalisti mai entuziasti, mai veseli si mai satisfacuti de munca lor.
e un mare privilegiu sa te poti uita in vietile oamenilor.
Chiar daca sunt la inceput de drum si abia prind gustul interviului te inteleg perfect. Traiesti o emotie tare faina cand vezi oamenii care se deschid si iti povestesc despre lucrurile minunate pe care le-au facut. Plus ca tu ai avantajul sa stii toate lucrurile “off the record”. 🙂
Chiar citesc cu drag toate interviurile pe care le mai publici pe blog. Felicitari! Din alea sincere si pline de admiratie! 😀
Un singur lucru as vrea sa te intreb: ce carti despre interviu recomanzi? Ai vorbit mai demult de cartea lui Lawrence Grobel, ce altceva ai mai remarcat din pleiada de carti ‘cum sa”?
Multumesc frumos!
lectia cea mai buna o primesti din interviurile altora, daca citesti multe – zeci, sute – interviuri, incepi sa vezi cum si-a structurat intrebarile, cum le pune pe hirtie ca sa -ti arate lucruri despre intervievat fara sa le rosteasca, cit ego are jurnalistul si ce greseli face etc etc
the art of interview a lui Grobel e o carte buna pt ca nu spune doar teorie, zice din experienta lui ce greseli a facut, cum n-a stiut sa administreze lucruri. nu e tradusa la noi, dar exista ebook:)
on writing – hemingway – iti mai da niste minunate chei despre psihologia personajului din fata ta.
la fel si on writing a lui stephen king
exista amindoua pe net
dar cheia e formata dintr-un amestec din bun simt, curiozitatea reala si muuuuuulta documentare in avans.
trimite-mi niste interviuri facute de tine pe mail si ma uit pe ele , cu observatii la sfirsit:)
Multumesc frumos pentru recomandari! Ti-am trimis mail. 🙂
am vzt raspund duminica, in tren, pe drum catre casa. acum sunt la Cluj la TIFF
super recomandari! multumesc!
mie mi-a placut mult si on writing well william zinsser
Eu vin dintr-un domeniu care nu are nicio legatura cu jurnalismul, in afara de faptul ca, zilnic, ma intalnesc cu oameni. Oameni care, fiecare in parte, are o poveste de spus
. E fantastic sa-i asculti, e si mai fantastic, pentru voi, sa scrieti despre asta. Asta e motivul penru care eu iubesc jurnalistii.