Miercuri a fost ultima zi in Siemens Race 2012.

Impreuna cu Cristina Chipurici, colega mea de cursa, am fost pe un onorabil loc 3 in clasamentul final, dar marea mea descoperire si, implicit, bucurie a venit pe drumul catre ultimul punct din traseu, RADET Constanta.

Cladirea in care aveam de vizitat o solutie inteligenta Siemens pentru administrarea energiei termice se afla pe strada Badea Cirtan, iar Cristina a spus senina:

“suntem pe strada care poarta numele stra stra bunicului meu”.

“pe bune? era un om important, am invatat la istorie, ce a facut?”

“a mers pe jos pina la Roma sa vada columna lui Traian si sa se convinga ca ne tragem din daci si romani. si-a adus carti romanesti in transilvania , lupta pentru independenta romanilor de acolo”

***

am stat o saptamina cu Cristina om la om pe tot terenul, am ascultat muzicile ei, aka hip hop (am devenit fan Maximillian , dupa ce mi-au dat lacrimile la un cintec de pe viitorul lui album),  am poreclit-o Caprioara – pentru energia pusa la un loc cu fragilitatea si curajul cu care s-a cocotat in toti copacii din Park Aventura – dar povestea aceasta cu Badea Cirtan stra stra bunicul ei m-a surprins mai tare decit orice; de fapt cred ca simplitatea cu care a zis, cind ne aflam pe strada aia, m-a surprins cel mai tare:)

bine, banuiesc ca nici voi – cei care o stiti pe Cristina sub numele de Pyuric de multi ani pe aici prin online – nu stiati cine a fost stra bunicul ei:)

la proba de la RADET Constanta i-am spulberat pe baieti (am avut de 3 ori mai multe share-uri pe Facebook la o poza de zeci de ori mai urita decit oricare poza a lor:) ), dar nu aveam cum sa pierdem tocmai in contextul acesta; cu aceasta coincidenta simpatica.

***

la RADET Constanta joci in alt film; prin solutia tehnica adusa de Siemens, din biroul central poti sa afli  care este temperatura agentului termic in oricare centrala din Constanta; in plus, pentru ca intreaga instalatie e computerizata, in baza unor parametri agreati si cu ajutorul unor senzori care masoara temperatura externa, computerul transmite care trebuie sa fie temperatura optima in punctul termic, reducind pierderile.

dupa ce vezi asemenea instalatii computerizate, iti dai seama ca in spatele nostru, sunt zeci de computere care fac lucruri pe care nici nu le banuiai si, din nou, te simti ca-n cartile SF.

***

acum ca s-a incheiat competitia, pot sa spun si de ce am intrat eu in jocul asta. cind m-a invitat Dan Santimbreanu (cel care a creat competitia, aflata la a II-a editie) sa particip in cursa, i-am spus ca unchiul meu a lucrat pentru Siemens.

se numea Ion Bazavan, era inginer chimist, era fratele mijlociu al bunicului meu. noi ii spuneam “unchiul Ionel” si il iubeam pentru ca ne facea daruri; pentru ca pleca mult din tara cind lucra la Siemens, ne aducea cele mai bune dulciuri. pe vremea comunistilor, Siemens era pentru noi – nepotii lui – un fel de Mos Craciun 🙂

*

Siemens Race 2012 a fost pentru mine o intilnire cu multe povesti demne de filme si cu oameni minunati ( e o gluma printre cei din competitie “sunt la masa cu 12 oameni minunati” – ca status pe facebook ), dar pina sa intru in acest concurs nu m-am gindit niciodata ca genul acesta de intrecere e construita pe structura basmelor pe care le citeam in copilarie. va spun miine despre asta, in ultima mea postare despre Siemens Race.

***

Felicitari Alex Mazilu & Razvan Baciu pentru cistigarea cursei!

Multmesc frumos Siemens si PI2 PR pentru experienta si povesti.