uneori te loveste adevarul in fata: oricit de multa vointa ai avea, oricit de mult ai trage de tine ca sa-ti depasesti propriile limite, oricita ambitie ai avea – vine destinul si-ti spune: STOP.

ne motivam uitindu-ne la viictoriile altora care au reusit; ne uitam de jos in sus la muntii pe care i-au urcat (sau pe care i-au miscat din loc uimind pe toata lumea) si ne incurajam ca putem si noi sa facem ca ei. asa progresam. iar altii ne iau pe noi drept reper pentru ca li se pare ca am urcat un munte pe care vor si ei sa ajunga.

oamenii urca pe reusitele celor de dinaintea lor ;

dar uneori afli ca oameni care au mutat munti din loc tocmai s-au lovit strajnic de un alt munte si si-au incheiat drumul. si in clipa aia, fix in clipa aia, ti se pare ca nu mai are rost.

azi, acum, de vreo ora, e uneori.

Later edit:

Daniel Madalin Raduta, tinarul care ne-a aratat ca imposibilul e posibil, care ne-a unit pe toti – stiuti sau nestiuti intre noi -, care pentru mine a fost EXEMPLUL ca se poate sa depasesti si cele mai indepartate si imposibile limite, a plecat pe 18 mai 2012.

*

“Some people aren’t meant to be happy (till the end)… because they are meant to be great. And you can’t have both.”

auzi, William Churchill?! ar trebui sa ma auzi de unde esti! uneori nici vorba asta a ta de duh nu mai e motivationala.