La TIFF am descoperit (stiu, cam tirziu, dar …) un advertorial amuzant despre Biscuitii Belvita. La o prima citire nu mi se parea chiar foarte amuzant, dar dupa ce m-am asezat la masa (cina, adica) cu doi prieteni, oameni seriosi, fani ai textului respectiv, si-am inlocuit in poveste biscuitii cu floricelele, laptele cu vinul, dimineata cu seara, am creat o compunere de rideau si chelnerii impreuna cu noi. De risul nostru, ei neavind habar ce scriam acolo.

Am pictat 4 pagini (n-am mai scris de mina atit de mult de la examenele la scoala) si, intr-un moment de luciditate, plus o ramasita de bun simt, am decis sa nu facem publica proaspata noastra compunere.

*
astazi am fost invitata la un mic dejun surpriza. la locul intilnirii am descoperit ca invitatia era lansata de reprezentatii companiei care are (si) biscuitii Belvita. surpriza a fost ca ne-am plimbat cu bus-ul cu etaj si, in puncte cheie ale capitalei, am testat biscuitii in combinatii tocmai potrivite pt micul dejun: cafea, lapte, suc de portocale sau fructe.

a fost foarte simpatica ideea, iar micul dejun absolut inedit; soarele nu era inca puternic (ne-am plimbat pe la 9.30 dimineata), am avut muzici simpatice in casti, prieteni cu care ma vad rar alaturi ca sa mai discutam una alta.

dar eu tot timpul m-am simtit ca si cum Doamne Doamne m-a mustrat parinteste pentru distractia de la Cluj.

in urmatoarele dimineti cind voi minca biscuitii primiti cadou, voi avea timp sa mai meditez la asta.

P.S. eu maninc Belvita nu la micul dejun, ci drept gustare intre mese, mai ales cind sunt pe drumuri (masina/tren/avion) pentru ca dintr-un pachetel imi potolesc foamea pe moment. precizez asta ca sa respect adevarul istoric:)