jurnaljurnal

6 iulie – oameni pe care i-am intilnit

sunt in urma cu notitele despre oamenii pe care i-am intinit. sa recuperam

vineri 6 iulie a fost o zi cu doua activitati importante, una dimineata la Sibiu, alta seara la Bucuresti.

la sibiu am fost in fata a 250 de manageri, la o conferinta, n-am sa scriu despre ei acum , ci – sper ca voi avea curind un ok – cind am sa va spun o incredibila poveste de viata…

dincolo de ei…

***

Ludmila Tones ( PR Manager, McCann Erickson) – o stiu pe Ludmila de cind era un junior in companie; e una dintre cele mai hardworking persoane pe care le cunosc si , lucru rar la oameni, e genul de persoana care  chiar apreciaza munca celorlalti. poate si pentru ca si ea munceste mult. pt mine e un mister cum reuseste sa imbine munca si restul vietii ei, sa mai aiba timp pentru prietenii ei parasutisti sau pentru sora ei (care scrie travel, deci calatoreste mult)

***

Nea Nicu – a fost bucatar la cele mai mari hoteluri din Sibiu (inclusiv la Hilton), dar pentru ca in ultima vreme il plateau cu intirziere si nu cit isi dorea el, s-a apucat de taximetrie. se trezeste in fiecare zi la 4.30 si pleaca la munca. face asta de la 16 ani, fara pauza. pe vremea lui Ceausescu a cistigat concursuri de arta culinara “cind venea 1 octombrie stiai ca in 2 saptamini aveai competitie . ziua lucrai in restaurant, noaptea pregateai preparatele, apoi mincarurile, pentru competitie.” i- a gatit si lui Nicu Ceausescu “era un om bun. daca trecea un tir cu oua prin Sibiu, il oprea sa avem noi; daca treceau doua, oprea unul si lasa restul pentru altii. cred daca ar fi locuit in Sibiu dupa Revolutie, nimeni nu i-ar fi facut rau.” Nea Nelu a cistigat si competitii de gatit in Germania.

– de ce n-ati plecat din tara?

– unii oameni nu sunt facuti sa plece. m-am gindit mult, dar… mi-ar fi lipsit vecinul meu. cu el fac gratar duminica, cu el ma duc la piata, cu el vad meciurile. in strainatate oamenii-s mai reci.

la 3 ani, Nea Nicu s-a oparit pe mina dreapta care poarta si acum pe toata lungimea ei urmele unei arsuri profunde. “am fost necajit, dar nu ma las”

(cu Nea Nicu am venit in masina 4 ore, poate ii voi scrie povestea pe larg intr-o zi)

***

seara am fost la Corbeanca la o cina foarte speciala , al fresco, la invitatia Peroni Nastro Azzurro.

printre invitati Monica Birladeanu, Andreea Raicu, Oana Igrisan si Bogdan Dumitrache, Mirela Bucovicean, Mihaela Bilic, Mihai Albu, redactor sefi de reviste glossy, dar si cei care au muncit la proiectul Colaborazzioni (Ana Wagner, Adrian Oianu, Roberto del Sena, plus ajutoarele lor  – Alex Moise pentru Adrian Oianu, Cristina Mazilu pt Roberto, iar eu pt Ana Wagner)

n-am sa scriu despre toti cite o poveste, pentru ca mai am timp pentru asta. acum aleg doar doua nume.

***

Alex Moise – impreuna cu doi colegi de liceu si-a facut o afacere cu haine de barbati sur mesure si un blog (http://dappergents.ro/) in care le demonstreaza cu tact barbatilor ca se pot imbraca oricind cu stil.

– cum v-a venit ideea?

– eram pasionati de vestimentatie. in liceu ne-am prins ca toti citim despre asta, ca suntem preocupati de aceasta tema.

– dar a fost vreun profesor care v-a ghidat , care va povestea la scoala despre moda?

– nu. de ce trebuie intotdeauna sa fie cineva care sa te ghideze?!

***

Monica Jitariuc (The Practice) – sora mai mare a Ludmilei cu care am inceput povestile de astazi. e genul de persoana care – cum i-am spus si ei – si daca o pui sa culeaga grinele de pe un cimp, va gasi ceva care sa fie aranjat, perfectionat, iar la sfirsit recolta ei va fi cea mai frumoasa pentru ca a stat sa culeaga orice bob de griu. face cele mai misto brief-uri din lume, cind lucrezi la un proiect cu ea, stii in orice moment ce ai de facut: iti apare frumos colorat intr-un mail orice detaliu.

are o fetita simpatica de 4 ani pe care a dus-o la concertul Robin and the Backstabbers si care a intrebat-o la sfirsit “nu-i facem un cadou pentru ca a cintat asa de frumos? primesc bani pentru concertul asta?” habar nu are cum de s-a gindit aia mica la rasplata artistilor, nu discutasera niciodata despre asta…

One Comment Published

8 years ago / Reply

sunt anumite intalniri care nu se uita toata viata. sunt oameni care mi-au devenit dragi din primele doua minute de conversatie si oameni pe care ii cunosc de multa vreme fara sa-i simt totusi aproape. cred ca intalnirile cu oamenii sunt precum calatoriile… intalnirea unui om nou este precum vizitarea unui loc pentru prima data, atunci suntem gata sa privim cu toata atentia ceea ce se afla in jur fara sa ne pese de trecerea timpului, tot ce conteaza este faptul de a cunoaste… in ce ma priveste, incerc sa nu las ca obisnuinta decorului sa tulbure farmecul descoperirii… nu-mi place ca in ultimul timp, desi se fac tot felul de meeting-uri si training-uri, oamenii vorbesc tot mai putin unul cu altul… cred ca trebuie sa-ti faci curaj pentru a cunoaste o persoana noua asa cum trebuie sa-ti faci curaj pentru a pleca intr-un loc necunoscut…

Leave a Comment


two + 4 =

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!