ce-ai face daca ai sti ca incepind de astazi, orice lucru construiesti nu se darima? orice fapt pe care-l faci e sortit victoriei?
ce-ai face daca ai sti ca incepind de astazi, toata viata ta ar fi fara nicio infringere, ca vei iesi cistigator in orice ?
*
mi-ar placea sa-mi raspunzi mai jos, printr-un comentariu. multumesc.
In primul rand m-as speria groaznic. Mi-ar fi frica de o lipsa subita a fricii. Nu degeaba se spune ca the pressure is good for you. Apoi cred ca as face liste. De pro si contra. Mai detaliate ca niciodata. Pentru ca o concluzie nu-i niciodata predefinit pozitiva. Chiar daca asa spune ecuatia. Si intr-un final as incerca sa fac lucruri care sa nu atinga direct universul meu personal (as da la medicina sa inventez cel mai puternic antibiotic din lume, care vindeca orice cu o simpla intepatura de seringa), pentru ca m-ar intrista sa-mi “rezolv” problemele matematic, pe repede-inainte. Ce mi-ar mai ramane apoi? O asteptare seaca probabil, ca-n el secreto de sus ojos.
As transforma conceptul lui Jacque Fresco si Peter Joseph de “resource based economy” in realitate.
Ce aş face dacă aş şti că începând de azi toate acţiunile mele se vor finaliza bine şi foarte bine???
E destul de dificil să răspund la aceasta întrebare…
Poate că aş merge să cumpăr un bilet la LOTO şi aş câştiga ceva – nu foarte mult, săptămâna trecută s-a luat potul cel mare…
Poate că aş incepe să scriu marele roman pe care îl visam adolescentă fiind…
Dar sigur aş fi alături de nepoţii mei, care sunt cei mai importanţi pentru mine. Aş încerca să-i ajut să-şi găsească comoara din minte şi suflet… şi pentru că tot ce voi face va avea succes, sigur voi găsi calea…
Aş începe o acţiune de implicare a copiilor în descoperirea frumuseţii matematicii…
Şi aş începe să învăţ încă multe…
As face toate lucrurile care in momentul asta mi se pare ca au un risc prea mare asociat – as schimba jobul sau as porni o afacere, as scrie o carte, as alege sa sa pastrez drept prieteni un numar si mai mic de oameni…
Well, Cristina, ti-as scrie si ti-as spune ca mi-ar face placere sa scriu pe blogul tau 🙂 articole scurte pe teme de dezvoltare personala.
ok, do it. asta e cel mai simplu, vb pe mail cristina.bazavan la gmail
m-as lupta in fiecare zi sa ajut oamenii sa aiba o viata mai buna, ar fi extraordinar sa ai asa o putere, am putea aduce planeta asta pe drumul bun, cu mancare sanatoasa, cura pentru bolile fara cura, eradicarea poluarii, astfel incet incet toti oamenii vor incepe sa-si traiasca viata, fara atatea griji si lipsa unei sigurante a viitorului
M-as plictisi ingrozitor!
Daca toate actiuniile meel s-ar termina bine, atunci as incerca sa fac un copil…asta e unul din lucrurile care nu-mi ies de ceva ani…asta as vrea sa pot sa fac macar un copil.
Si apoi ne-am plimba prin toata lumea sa-i arat ce locuri minunate exista.
http://www.youtube.com/watch?v=OAfxs0IDeMs
cred ca mi-as dori ceea ce imi doresc si acum…as face ceea ce incerc sa fac si acum…si sper ca as reusi sa imi pastrez echilibrul…:)
a-si schimba multe si mult in bine.
Aş înceta să plătesc taxe şi asigurări la maşină.
Aş face 2 copii deodată.
Aş mânca doar îngheţată şi sushi. N-aş mai şterge niciodată praful (asta e una dintre cele mai din start pierdute lupte)şi aş inventa teleportarea.
Mi-aş deschide o parfumerie şi mi-aş pune mai puţine întrebări.
Dar cred că ajungi să te saturi şi de atâta îngheţată,cât să ţi se facă dor de întrebări.
”Te rog, rămâi.” Asta aș face eu. Asta aș zice.
Mâine sigur nu aș pleca în Bootcamp.
baftaaa. ce bootcamp?
Hmmm… e greu. Se spune ca fiecare greseala e o lectie pe care o invatam si care se va repeta pana vom invata ceea ce trebuie. Mi-ar fi frica sa nu gresesc.
Dar, ca sa raspund provocarii tale, probabil ca as iubi. Mai mult, mai bine, cu ravna, cu dor, cu pasiune. Fara sa-mi fie frica de ceea ce s-ar utea sa pierd. As incepe sa scriu o carte. As calatori cat e lumea asta de mare. As incepe sa-mi fac o biblioteca-cafenea. Cam astea imi trec prin cap. Dar… daca s-ar putea, mi-as dori sa mai pierd din cand in cand. Dar nu oameni.
aş face!
as repara din trecut
I-as multumi intai lui Dumnezeu. Din toata inima. In fata unei asemenea binecuvantari, nu as gasi alt prim pas mai potrivit. Apoi, as fi atenta zi de zi sa raman in echilibru, sa nu cad prada arogantei. De aici, viata merge inainte. Si, langa mine, ar trai multi oameni fara grija zilei de maine.
La nivel de comunitate as face ceea ce incerc sa fac si azi, din pacate nu intotdeauna cu sorti de izbanda: le-as arata oamenilor ca merita sa fie mai buni, mai deschisi, mai liberi…ca vor castiga mult mai mult fara ura si inversunare….as indemna oamenii sa faca ceea ce viseaza sa faca, nu ceea ce trebuie sau s-a intamplat sa faca…sa aiba mai mult curaj sa iasa din zona de confort…sa fie oameni, sa simta…sa danseze…sa danseze mult si din tot sufletul…
La nivel ceva mai mare m-as lupta sa descopar medicamentul care vindeca orice forma de cancer si in general orice boala astazi incurabila… Apoi as crea un sistem de educatie si invatamant alternativ in care focusul e pe dezvoltarea creativitatii, si nu pe inhibarea acesteia…as face in asa fel incat cultura, arta sa devina prioritati in viata fiecaruia.
Stiu ca poate parea naiv, insa daca as face toate lucrurile astea as avea inca un milion de motive in plus sa zambesc de cel putin un milion de ori pe zi. Si cu siguranta cu alta intensitate:)
Si as fi recunoscatoare vietii pentru tot:)
As continua cu actoria.
M as gandi mult mai profund la alegerile mele fiindca mi as dori sa am un impact pozitiv asupra celor din jur. M as implica in actiuni pozitive si generoase dedicate copiilor cu sanse mai putine in viata.
Imi place sa cred ca as fi schimbare la un nivel micro.
Normal ca mi as dedica timp si mie insami,devenirii mele, (suna ca de socialism stiintific!) fiindca daca tu insati ai o valoare intrinseca, lol, ridicata, intotdeanuna calitatea interactiunii cu ceilalti, cel putin din partea mea, va fi mai ridicata.Adica pe scurt esti mai bun (profesional, personal, spiritual) faci lucrurile la un nivel mai ridicat decat daca esti la un nivel mai jos.
In primul rand, aceasta a fost cea mai interesanta intrebare sau mai bine spus provocare adresata mie pana ac
De aceea ,raspund in the heat of the moment ca as crea negresit o multitudine de centre de activitati interactive (sporturi in aer liber, ateliere de arta si dezvoltare personala) care ar adaposti laolalta oameni cu orice fel de nevoi sau deficiente si oameni care au o viata intrutotul indestulata, exclusiv pentru a determina fuzionarea unor experiente cotidiene, adeseori incredibile, dincolo de prejudecatile fiecaruia.
In egala masura, as investi in toate domeniile, prin a scoate la iveala mai multi oameni care au nu numai iubire adevarata pentru meseria lor. Iar printre mofturile mele se numara deschiderea unei retele proprii de librarii.
As pune capat unei relatii de care nu ma pot rupe, din lasitate si comoditate. Dar inainte de asta, m.as intoarce in Romania si mi.as deschide afacerea pe care o tot visez si tot organizez, in gand, zi de zi.
Ti-am citit fabuloasa intrebare la prima editie, m-am gandit cateva ore, m-am luat cu altele, inca nu eram sincer cu mine cand ai lansat editia a doua. M-am clarificat abia dupa ce, la un pahar de vin, l-am zapacit, dupa cat il cunosc pentru cateva zile, pe bunul meu prieten Zingore, caruia i-am “servit” tema:)) In ce ma priveste, sunt sigur ca mi-as tipari de urgenta cele doua carti spre care ma indrept, oricum, si m-as apuca sa le scriu pe celelalte, incepute in minte si in suflet.Ganduri bune!
as avea cu mult mai multa grija la gandurile mele, care vor ajunge sa se transforme in actiuni. mult mai multa responsabilitate implica o astfel de situatie.
Stii ce as face? As face tot ce imi sta in putinta sa schimb asta, sa devin un om normal, obisnuit, supus greselii. M-as stradui sa realizez asta tocmai pentru a nu deveni acel mic dumnezeu care face totul pentru altii. Sunt egoist si vreau sa fac chestii si pentru mine. Vreau sa le fac asa cum le face oricine, vreau sa lupt si sa nu fiu castigator inca dinaintea inceperii concursului.
Are sens ce am scris? Daca nu, as schimba si asta!
Nu aș fi fericită, aș fi tristă că totul e prea ușor..așa cum sunt în unele situații când e prea dificl să ajung unde mi-am propus și totuși merg înainte. Aș merge înainte și în cazul propus de tine, mi-aș construi paradisul și mi-aș lăsa inconștientul să aducă bubele.
as fi mai prietenoasa 🙂