Cosulete de Ciocolata copyCosulete de Ciocolata copy

Din culisele unei experiențe de neuitat

guest post Anca Bunea

Sunt relativ noua in blogosfera culinara, nu mă știe știa aproape nimeni. Am început cu pași timizi si un aparat foto neperformant pe care il utilizez la birou fotografiind documente. Urmăresc in mod constant anumite bloguri culinare, respect si admir din umbra…

Așa am aflat de BLOG CHEF, concursul organizat de Danone Nutriday, prin care bloggerii erau provocați sa-si demonstreze talentul in bucătărie, concurs al cărei finale urma sa se desfășoare gătind live in cadrul unui eveniment. Am zis pas bineînțeles, era vorba de talent (eu având doar muult entuziasm si pasiune) si un sistem pe baza de vot pentru a ajunge in finala.

Însă toata aventura mea a început într-o seara când am primit un mail cu o invitație de participare la acest concurs. Eram convinsa ca nu eram singura dar apreciind efortul persoanei care mi l-a trimis (si care in mod evident isi pierduse ceva timp sa-mi răsfoiască blogul) mi-a încolțit un gând…si daca.??!!

Am gândit rapid rețeta, am pregătit Red Velvet Cake si am ajuns sa fac un lucru care nu îmi face plăcere: mi-am rugat familia, prietenii, colegii si cunoscuții lor sa mă voteze. Zile in sir. Din acel moment mi-am dorit cu adevărat sa intru in finala. Premiile erau atractive, nimic de zis, dar sa cunosc o parte din bloggerii mei preferați cu ale căror rețete am învățat practic sa gătesc era…fabulos!

Pe 20 februarie am primit acel telefon care anunța participarea mea la finala Blog Chef. Va dați seama?! Finala Blog Chef!!! Primele cuvinte pe care le-am rostit (in afara de buna dimineața) au fost NU CRED… urma sa am parte de o experiență de neuitat, prima de acest gen. Cine ar fi crezut ca voi ieși din bucătăria mea si nu numai ca voi cunoaște acele doamne de poveste (cum le numesc eu), dar voi găti pentru ele? Știam însă ca totul se va rezuma la alegerea rețetelor, aceea era cheia…

Au urmat câteva nopți nedormite, emoții, panica si stres. Mult stres. Cu o zi înainte de finala mi-am luat concediu ca sa pot face o simulare, sa vad daca mă încadrez in cele 2 ore pe care le aveam la dispoziție sa gătesc 2 rețete cu iaurt, mai ales ca pe una dintre ele nu o încercasem niciodată si inventasem practic crema intr-una dintre nopțile nedormite. Mi-am făcut si un tricou cu numele blogului, nu de alta dar nici eu nu cunoșteam (cel puțin teoretic) pe nimeni si nici nimeni pe mine; știam însă ca toți se cunosc intre ei. La simulare nu m-am încadrat in timp, iar desertul nu a ieșit așa cum mi-l doream.

Ziua finalei m-a prins cu ochii umflați de nesomn, obosita fizic si psihic, dar plina de entuziasm. Când am ajuns la Centrul de Pregătire in Gastronomie Metro Militari (unde urma sa aibă loc finala) aproape toata lumea era acolo. Eram speriata, îmi tremurau mâinile si dintr-o data le-am văzut. Erau acolo, nu-mi venea sa cred, le urmăream de ani de zile, îmi doream sa le întâlnesc, erau frumoase… iar eu nu mă puteam opri din tremurat. Am văzut celelalte concurente, drăguțe, sigure pe ele.

S-a dat startul concursului si primul lucru pe care l-am atins a fost legătura de pătrunjel. Am pregătit Borek – plăcintă turceasca cu foi yufka, brânza de capra, pătrunjel si susan negru cu atâta îndemânare si siguranță cum nu cred ca am mai făcut-o vreodată. Nu știam ce se întâmplă in jurul meu, nu auzeam si nu vedeam decât masa mea de lucru. Eram in extaz. Plăcinta a fost gata foarte repede, am sperat sa nu am parte de surprize la cuptorul profesional pe care evident nu-l cunoșteam…am fost norocoasa! La desert am pregătit Coșulețe de ciocolata cu crema de mascarpone, iaurt si tonka, decorate cu fructe de pădure si menta proaspete. Au fost momente terifiante la scoaterea coșulețelor din forme, dar șansa a fost de partea mea. Le-am decorat cu drag gândindu-mă ca indiferent de locul din concurs voi pleca acasă cu amintirea unei experiențe unice, mai încrezătoare, mai bogata in prieteni noi, mai fericita …

Momentul in care am fost chemata cu preparatele in fata jurului mi-a tăiat respirația. Nu îmi amintesc perfect, dar cred ca mai mult de 4-5 cuvinte nu am spus. Cuvintele nu voiau sa iasă. Stăteam in fata bloggeritelor, îmi doream sa le prezint frumos si totuși nu puteam.

Cu mintea rătăcita am observat prezentarea preparatelor celorlalte concurente: gătiseră excepțional! Dar teama dispăruse, câștigasem lucruri pe care niciun voucher nu le putea înlocui.

A urmat momentul deliberării, timpul parca se oprise in loc si verdictul nu mai venea. Eram relaxată, dar încă foarte emoționată și mă rugam parcă să nu încep sa plâng…

Când juriul a intrat din nou in sala si am fost aliniate in fata mă simțeam ca la școala generala, clasa I, serbarea de sfârșit de an. Lacrimile erau deja acolo, toata lumea era emoționată, mai mult sau mai puțin. A fost anunțat locul III si m-am bucurat mult pentru Brândușa. Apoi am urmat eu… si dintr-o data mi se părea ca nu mai aud…nu știam unde sa-mi îndrept privirea si in niciun caz nu aveam cuvintele la mine. Nu mai simțeam nici oboseala, nici sete, nimic… A urmat Mihaela, noul Blog Chef! Eram fericita pentru ea, pentru toata lumea, dar si mai fericita pentru mine si experiența mea de neuitat.

Pentru toate astea le mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat încrederea lor votându-mă, membrilor juriului (doamnelor mele de poveste pentru tot ce am învățat de la ele si cuvintele frumoase), celorlalte concurente deosebit de drăguțe pe care mă bucur ca am avut oportunitatea sa le cunosc, Danone Nutriday, personalului de la Centrul de Pregătire in Gastronomie Metro Militari, Elenei  Cîrîc  pentru tot suportul acordat, soțului meu si prietenilor care m-au încurajat si au fost alături de mine – voi toți ați făcut ca această experiență unică sa fie posibilă!

Anca Bunea

Leave a Comment


− 2 = zero

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!