zilele trecute a fost difuzat un spot Coca-Cola in care eram mentionata si eu si din care rezulta ca sunt o suuuper mare bucatareasa:)

totul s-a petrecut gratie zilei in care a nins; era frig, zapada la geam, mi se parea ca e Craciunul si ca sa-mi fie ca de Sarbatori ar fi trebuit sa am prin jur : cai, liniste, aroma de scortisoara si miros de cozonaci.

caii i-am taiat rapid de pe lista – nu se gasesc la etajul 2 , nici macar la parter, in mijlocul Bucurestiului.

liniste era relativ usor de obtinut daca inchideam telefonul pentru o ora macar, iar la capitolul scortisoara si miros de prajituri am marcat gratios o foaie din foietajul cumparat pt retetele recomandate de Nicolai, pe care am rasucit-o cu niste mere rase si tratate cu scortisoara si alte acareturi. in 20 de min aveam strudele calde la micul dejun si il asteptam pe Mos Craciun.

happy, am pus un status pe twitter: solutia de inveselire pentru vremea de afara, am o placinta in cuptor #haisamancamimpreuna

echipa Coca Cola m-a contactat si m-a intrebat daca le dau voie sa puna tweet-ul meu in spotul de a doua zi.

la cite spoturi Coca Cola am iubit eu, a fost mai mult decit o onoare sa fiu intr-unul dintre ele.

(si voi puteti fi in spoturile Coca Cola daca trimiteti un tweet cu #haisamancamimpreuna si… daca aveti noroc:) )

***

numai ca as dori sa stabilesc adevarul istoric. daca sunt obligata sa dau cuiva de mincare in fiecare zi doua feluri diferite si sa nu repet niciun preparat, in doua saptamini respectiva persoana fuge de acasa sau moare de foame.

 

si tot la capitolul adevarul istoric, Mos Craciun a venit a doua zi cu niste balerini verzi pe care mi-i doream:)

acum mai am o singura problema: as fi putut sa-mi pun o foto mai simpatica la twitter daca stiam ca ajung vedeta gratie lui.