DARosofia e un fel de filosofia darurilor, sunt povestile care se afla in spatele fiecarui dar pe care-l faci sau pe care-l primesti.
DARosofia este despre a sti sa daruiesti, pentru ca darurile cele mai frumoase sunt alea pe care le faci. Acolo e bucuria cea mai mare, cand il vezi pe celalalt cum se bucura de darul tau.
Eu cred ca darurile cele mai de pret nu sunt doar cele pe care le poti cumpara cu bani, ci mai ales cele care se transforma in emotii si amintiri pe care le pastrezi toata viata undeva in sufletul tau. N-am sa va spun ce daruri am facut eu, pastrez intamplarile pentru mine cu un zambet pe dinauntru, stiind ca pentru cateva secunde am facut fericiti niste prieteni si le-am dat niste emotii speciale.
Eu insa am multe sertarase in suflet cu daruri din astea care mi se potriveau numai mie si pentru care altii poate nu s-ar fi bucurat la fel de mult.
Cum e darul de ziua mea de acum cativa ani de la Dragos Bucurenci, cand l-am primit pe… Dl Radu Cosasu. Imi placuse tare un articol pe care-l scrisese cu doar cateva zile inainte de ziua mea de nastere pentru Gazeta Sporturilor si scrisesem pe blog ca mi-ar placea foarte tare sa-l cunosc.
Dar stiam ca nu mai iese foarte des din casa si ca e aproape imposibil sa-l cunosc.
Dragos i-a spus dorinta mea, il mai sunasera si cei din echipa Dilema si ii spusesera, si… a fost o intalnire magica de 3 ore in care am ascultat povesti super amuzante din vremurile comuniste (haz de necaz), dupa ce am plans desigur de emotia si surpriza intalnirii.
Anul acesta Mos Craciun mi-a adus bilete la un spectacol cu doi dintre dansatorii pe care eu ii iubesc foarte tare: Akram Khan si Sylvie Guillem. Stiu show-ul, l-am vazut de foarte multe ori pe dvd, dar faptul ca-l pot vedea live, la doar cativa metri de ei, mi se pare incredibil si stiu ca emotiile vor fi foarte puternice.
*
DARosofia e știința de a oferi cadouri ce valorează mai mult decât suma plătită. E știința care îți arată cum să dăruiești, nu doar să dai. Iar a dărui înseamnă a vorbi cu inima.
DARosofia este un concept creat de prietenii mei de la PROMENADA care ne amintesc astfel ca darurile de Sarbatori nu sunt despre a alerga prin magazine ca sa bifezi ceva de pus in pungutele de sub brad. DARosofia e despre a invata sa daruiesti lucruri nepretuite, lucruri a caror valoare depaseste cu mult prin emotie pretul de pe eticheta. Cadouri alese cu sufletul. Pentru ca despre asta e magia Craciunului.
*
Tu ce cadouri frumoase ai primit?
Va invit sa ne povestiti despre mesajele emotionale asociate cadourilor oferite, prin comentarii la acest post. Spuneti-va povestea darului vostru de suflet, pina vineri la ora 12 si…. primiti un dar.
Alegem o cistigatoare care primeste un set Za-Za Underwear, ce poate fi ridicat din Promenada.
Iata citeva dintre cele mai frumoase daruri primite de copiii care au vizitat Promenada
Sa aveti inspiratie in alegerea cadourilor.
foto: shutterstock
Cel mai frumos dar a fost papusa Barbie primita de la Mos Craciun la 10 ani. Stiam ca mama mea si nasii si absolut nimeni din familie nu avea bani pentru asta. Stiam ca abia mi-au cumparat fructe. Am intrebat daca au primit o prima ceva si nimeni nu primise nimic. Masa de Craciun era la fel de saraca, tristetea lor la fel de mare, cadourile pe care si le faceau la fel de simbolice. Si eu aveam papusa Barbie. Ala a fost moment in care am convins pe toata lumea cu logica mea, am continuat sa iubesc logica, am luat 10 la bac la materia asta si, acum, la 27 de ani, inca mai cred in Mos Craciun 🙂
Cel mai incarcat emotional cadouvpe care l.am primit a fost o pereche d blugi de la Mos Caciun; eram micuta dar la varsta la care trebuia sa renunt la suzeta dar ai mei nu reuseau sa ma convinga. Asa ca sarcina a fost a mosului si a fost win-win situation: el mi.a dat perechea de blugi mult dorita si eu I.am dat suzeta:)
Am o sora geamana. Am mers la clase diferite in liceu si eu am nimerit cu inca o colega nascuta in aceeasi zi cu noi. Pe 23 Decembrie, inainte de Craciun.
Povestea unui dar oferit cu emotie a fost in anul cand am implinit 18 ani. Bunicul nostru a murit cu o saptamana inainte de aniversare si n-am putut sa sarbatorim nimic. Sufleteste vorbind nu era loc de nici macar un zambet.
Dar am fost invitata la colega mea de clasa care si-a sarbatorit majoratul de Revelion! Si mi-am dorit ca ea sa primeasca ceva de suflet, asa cum mi-ar fi placut mie sa primesc. Si, pe langa darul in sine, i-am creat o felicitare din hartie. Uriasa! Circula la televizor reclama aia cu “Facturi prea mari?” in care venea un postas cu un plic imens la usa… Nu mai stiu la ce era. Ceva produs bancar. Si mi-a venit ideea sa ii fac o felicitare imensa, cu plic, timbru, expeditor si destinatar si tot tacamul. Am scris pe ea “Felcitari prea mari? Ca sa ne incapa in ele toate urarile de bine!”
Cumparasem de la librarie carton colorat, lipici, toate nebuniile… Si stiu ca a iesit tare faina! Cel mai prezenta imi e inca figura ei cand a deschis usa! I-am zis ca am gasit in posta plicul ala…. S-a amuzat si emotionat teribil! Si eu, ca i-a placut cadoul! Tin minte ca a si filmat dup-aia cadoul si felicitarea… Sa ii ramana si pe film minunea!
Dintotdeauna mi-a placut sa fac cadouri! Ma incarca cat 1000 de baterii surprinderea omului drag cu cate o nastrusnicie!
Au trecut 10 ani de atunci dar fac cu acelasi drag si acum, daruri de suflet.
Sarbatori fericite Cristina! Sa ne auzim cu bine!
Ce campanie simpatică!
Când mă gândesc la cadourile pe care le-am primit de-a lungul anilor, zăbovesc cel mai mult asupra celor din copilărie.
Țin minte că într-un an, de Crăciun (eram deja mărișoară, prin clasa a VI-a, parcă, și știam că ajutoarele Moșului sunt mama și tata), i-am cerut Moșului o pereche de blugi evazați, de domnișoare, și un parfum. Până atunci, avusesem doar blugi de băiețoi, mereu prea lungi și prea largi, să-mi vină cât mai mult timp. Cu parfum nu aveam voie să mă dau. Tata îmi tot spunea că eu am parfumul meu de copil. Mă mai dădeam cu parfumul mamei, pe ascuns, dar tare aș fi vrut și eu unul, să fie al meu și doar al meu. Mi-a adus Moșul și blugi evazați și parfum. Problema a fost că i-a adus același lucru și surioarei mele – o obrăznicătură cu 5 ani mai mică decât mine. Și-am fost tare geloasă că… ea a devenit domnișoară mai repede ca mine. Plus că blugii ei mi se păreau mult mai frumoși decât ai mei. Erau “tratați”, aveau niște zigzaguri tare șmechere pentru vremurile alea. Am și-acum jurnalul meu de-atunci. Am descris întregul episod pe multe-multe pagini, scrise cu cerneală Pelican și pătate cu lacrimi de ciudă.
Mă mai gândesc și la cadourile primite de la mama – mereu aceleași: chiloți albi de bumbac (din ăia care “țin la șale”, noi le spunem “chiloți adio tinerețe”), pijamale (tot de bumbac, tot adio tinerețe), șosete flaușate și papuci de casă.
Cu mare valoare sentimentală sunt și cadourile primite de la sora mea – îmi face în fiecare an câte-un portret, sau de la prietenul meu. Când am împlinit un an împreună, m-a cadorisit cu un costum de Princess Leia slave. Da, sclavă. Cu zgardă. Și lanț. Și-acum mă mai pune să povestesc la toată lumea de isprava lui: “Ia, zi tu, fetiță, ce-ai primit tu de ziua noastră!” Ca pe vremuri: “Ia, spune tu, Andruțica, ce ți-a adus ție Moș Crăciun!” Bine, el ar putea să-mi ofere și-un capăt de ață, că tot l-aș iubi, și l-aș păstra cu sfințenie, și-aș dormi cu el sub pernă, doar pentru că e de la el.
Cadoul pe care l-am oferit eu cu cel mai mare drag a fost un roboțel interactiv R2D2 din Star Wars. I l-am făcut cadou prietenului, acum vreo doi ani. Și-acum îl mai scoate să se fudulească, ori de câte ori ne calcă cineva pragul. Zice că e copilul nostru. 🙂
Darul pe care l-am primit eu nu este material insa pentru mine este cu siguranta cel mai valoros. In urma cu exact 6 ani baietelul meu a spus pentru prima oara “mama” in ziua de Craciun. Poate suna prea sentimental, chiar desuet pentru unele persoane dar pentru o mama chiar si o felicitare din hartie glasata cu putin lipci pe ea si doua vorbe magice valoreaza mai mult decat orice diamant. Sarbatori fericite si cat mai multe cadouri DARosofice!
La multi ani si un an mai bun Cristina!
Cine a castigat!