liliacliliac

Imprefectiuni & liliac

nu cred ca exista copil care atunci din se afla in fata unei crengute cu liliac sa nu caute “noroacele”, florile in 3 petale, in 5 sau mai multe.

in buchetul mare de flori parfumate, am cautat cu totii macar o data in viata, in joaca, o floare care iese din tipar; printre zecile de flori mici cu patru petale am cautat exceptiile.

daca liliacul are flori cu 4 petale, in mod standard, cele cu 3 cu 5 sau mai multe sunt erori, sunt imperfectiuni.

***

de ce la liliac ne gindim ca imperfectiunile ne poarta noroc si le vinam, iar noi – in dreptul vietilor si persoanelor noastre – cautam sa fim ca toti ceilalti, sa ne incadram in tiparul “celor patru petale” si ne speriem de propriile noastre imperfectiuni?!

***

putin mai devreme, am baut o cafea uitindu-ma la crengutele de liliac pe care le-am primit ieri de la Fifi – Cristina Popa. am remarcat noroacele, dar spre deosebire de copilarie, le-am lasat intre celelalte flori pentru ca asta e farmecul lor.

(buchetul de liliac era pe un raft in holul de la antena 1, ieri cind am fost la observator, si de cind am intrat m-am tot uitat la el pentru ca era foarte foarte frumos si parfumat; putin mai tirziu s-a dovedit ca era pentru mine, pentru ca Fifi era ascunsa prin studiouri, desi ar fi trebuit sa fie in vacanta. Love u, Fifi)

 

One Comment Published

7 years ago / Reply

Imperfecţiune… ştiu şi eu? Monotonia trebuie spartă din când în când, altfel nu mai apare senzaţionalul.
Ieri în faţa televizorului te-am însoţit vrăjită în în Disneyland şi am fost surprinsă în modul cel mai plăcut să constat că spre deosebire de toţi cei care au povestit despre ceea ce este la vedere, dumneata ai ales să vorbeşti despre magicienii nevăzuţi care reuşesc cu o baghetă fermecată numită muncă să transforme totul într-un ţinut de basm, unde orice lucru deteriorat pare că se repară singur peste noapte. Mi s-a părut extraordinară nu numai activitatea ascunsă de ochii vizitatorilor, despre care ai povestit , dar mai ales pasiunea, entuziasmul cu care vorbeai despre o echipă de angajaţi (ce-i drept uriaşă ) ca şi cum ar fi fost o echipă de vrăjitori, rămânând astfel în atmosfera de basm.
MI-am amintit nişte versuri http://aurorageorgescu.ro/2009/05/15/o-zi-la-disneyland/ care la vremea respectivă au fost deliciul unui grup de turişti.

Leave a Comment


three × = 24

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!