cred in cercurile care trebuie inchise, in lucrurile care nu trebuie lasate nerezolvate. cum cred ca viata ne aduce in acelasi loc peste ani, ca intr-o spirala – in acelasi punct, dar pe grade diferite – , ca sa ne invatam lectiile.

*

vineri ma aflam in biroul unui prieten pe care -l stiu de aproape 18 ani. singura. asteptam sa se adune mai multi oameni ca sa rezolvam o chestiune. prietenul asta e director in compania in care ma aflam.

a intrat intimplator in birou o doamna care e si ea directoare intr-o alta companie mare si  pe care o stiu de 15 ani. si ea voia sa discute cu prietenul acesta al meu, care e si prietenul ei.

in urma cu 15 ani, toti trei – si alti citiva oameni care astazi sunt in pozitii de conducere in companii mari din romania – incepeam un proiect legendar.

vineri ne-am aflat toti in acelasi birou ca sa planuim cum rescriem o parte istorie. am ajuns in spirala aceea, doar ca mai sus pe axul vertical, nu doar mai batrini, cu mai multi bani si cu mai multa putere/influenta in domeniile noastre, ci si – sper – mai intelepti.

si in timp ce-l asteptam pe domn, am vorbit cu doamna:

– nu ti se pare ca se inchide un cerc? suntem aici la 15 ani distanta, gata sa facem lucruri pe care nu credeam ca le vom mai face vreodata. ba chiar daca ne spunea cineva ca le vom face din nou, l-am fi declarat nebun.

ea a zimbit si-a zis

– e o lectie pe care o avem de invatat. dar care e?

*

pe drumul catre casa m-am gindit care ar putea fi lectia si mi-am spus ca ar putea fi despre “a munci mai eficient, dar nu la fel de nebunesc (ca nebunii) cum am facut-o cum 15 ani. despre a te bucura de viata si de prieteni.”

si cind am ajuns acasa, am pus pe hirtie toate proiectele in care sunt implicata. iar intr-o alta coloana am pus ce inseamna viata mea si ce ma bucura cu adevarat.

apoi am facut curatenie in prima lista. am eliminat proiectele care nu ma bucura. pe care le faceam doar pentru ego. de dragul performantei (profesionale sau materiale).

cind am luat decizia la ce renunt nu m-au interesat banii pe care mi-i aduc acele proiecte, m-am gindit doar la bucuria mea. pentru ca in acesti 15 ani am invatat ca banii vin oricum daca-ti faci treaba bine, dar si ca toate proiectele pe care le  alegi mai ales pentru bani sunt, de fapt, foarte ieftine, iar bucuriile adevarate nu au legatura cu banii.

in aceasta dimineata, de la geamul insorit al unei cafenele din Iasi (unde ma aflu pentru ca vreau sa vad un spectacol de dans – Imagine all the people, creatie a domnului Gigi Caciuleanu- adica unde imi urmez una dintre bucurii), am dat telefoane ca sa anunt ca renunt la anumite proiecte.

curatenia de primavara.

ceea ce va doresc si dumneavoastra.