Mereu este multa matematica in spectacolele de teatru coregrafic pe care le concepe domnul Gigi Caciuleanu.

La Opera din Iasi , simbata are premiera un nou spectacol care se numeste “Imagine all the people” si care pleaca de la ecuatiile de viata pe care le avem in raport cu cei din jur.

– Individul = Eu, Tu.
(Ego/ Omul singur/ Detașarea de ceilalți/ Drum solitar…)
– Cuplul = Ea, El.
(Perechea/ Drum în doi/ Îndrăgostire, dar si Dez-Îndrăgostire/ Întâlnire (sau separare) întâmplătoare sau provocată, monmentană sau durabilà, a două persoane…)
– Grupul = Noi, Voi, Ei.
(Integrarea într-o comunitate/ Trăire a unui același elan/ O aventură comună…)

Am sa fiu simbata la Iasi la premiera si revin cu povesti. Acum citeva fotografii de la repetitii (multumesc frumos Opera Nationala din Iasi pentru fotografii) si  doua citate care sunt motto-urile acestui spectacol.

„Pentru a încheia orice călătorie, trebuie să încheiem un număr infinit de călătorii.” (James F. Thomson – filozof englez, Tasks and Supertasks)

„Ce mi se-ntâmplă azi E doar o amintire
A ceea ce de mâine mi se va întâmpla
Ce văd Nu se petrece decât în mintea mea
Iar ce nu văd Mă duce Ca apa În neştireˮ

(Gigi Căciuleanu, liternet.ro – Texte & Poeme)

*

Dacă un creator de ʺDance-Theaterʺ îi solicită pe dansatori ca pe niște actori, „Teatrul-Coregrafic” le cere actorilor să devină dansatori. Iar în cazul, frecvent, în care interpreții ar fi la bază dansatori profesioniști, le propun acestora să gândească partitura coregrafică mai întâi ca actori pentru ca apoi să acționeze ca dansatori, la cel mai înalt nivel.

Teatrul Coregrafic propune cât mai multe posibilități de lectură structurate pe 4 planuri: dinamic, poetic, psihologic, filozofic.

Se poate spune că dacă ʺDance-Theaterʺ-ul se înrudește mai mult cu dramaturgia teatrală, „Teatrul-Coregrafic” marca Gigi Căciuleanu, cu a sa voită a-temporalitate, se plasează între poezie și matematică. Cu caracteristicile amândorura. Construit pe ideea structurii (cea a compoziției) aflate în spatele nebuniei (cea a libertății creatoare). Și a „nebuniei” ca generator al structurii.

Gigi Caciuleanu