Monthly Archives : June 2015

doodles-sketchbook-drawings-sophie-roach-61Atunci cand schitele din caiet devin arta

Atunci cand schitele din caiet devin arta

Text de Raluca Antuca

Un haos organizat.

Așa își descrie artista Sophie Roach stilul de a desena. Ea a început să facă schițe, pentru că se plictisea la unele cursuri de la facultate sau în perioada examenelor, când era tare stresată. Știm bine cum e cu această plictiseală la o conferință sau seminar, când te apuci să mâzgălești ultima pagină a agendei, în speranța că nu-ți vede nimeni operele de artă.

În cazul meu, desenul nu avea nici simetrie, nici logică, dar pentru Sophie a devenit un stil de viață. După doi ani în care a exersat pe toate suprafețele posibile, a decis să-și ia acest talent în serios și să-l facă un mod de câștigare a existenței.

Obișnuiește să deseneze foarte multe obiecte, de la mașini, chitare, plăci de surf la pantofi. Mi-am dat seama că stilul ei se adresează modei urbane, de tip skate. Deci nu am fost surprinsă când am aflat că printre clienții ei, se numără Nike, Converse, Vans și Urban Outfitters. Oricum, dacă te uiți mai mult de un minut la fiecare schiță, descoperi că sunt metafore ale lumii reale, uneori foarte colorate, alteori în alb și negru.

1955
anvelope carti postalemasina care se sprijina in patru carti postale

masina care se sprijina in patru carti postale

Zilele trecute am avut parte de o experieta foarte speciala, in Italia, linga Roma, la Poligonul European de Teste Bridgestone din Aprilia, unde compania Bridgestone testeaza anvelopelepe care le produc pentru autovehicule(de la tractoare pina la cauciucuri premium pentru cele mai mari branduri de masini).

Pina sa ajung acolo, desi sunt obsedata de tot ceea ce inseamna siguranta pentru o masina (si pentru siguranta in sine a calatoriei), nu mi-am pus niciodata problema ca , de fapt, mult din siguranta masinii e data de anvelope premium.

Da, sigur ca stiam ca e bine sa folosesti cauciucuri de iarna, iarna si pe cele de vara, vara.

Dar daca va spun ca suprafata pe care sta masina voastra – cea mai sofisticata, cu ABS, cu motorul cel mai puternic, inalta cit un bloc, lata cit un tanc – suprafata pe care sta pe sosea este cit o carte postala, nu incepeti sa va ginditi putin la detaliile care fac diferenta?!

Parte din experienta Bridgestone care vorbea despre siguranta au fost citeva teste cu masini atit pe suprafata umeda a circuitului numit „black lake”, cit si pe suprafata uscata, care apartine companiei, teste in conditii speciale – ploaie, curbe, teren accidentat.

O alta proba care a captat atentia doamnelor a fost o pana neprevazuta pe care a trebuit sa o rezolvam. In mintea mea, cind apare pana intra in functiune telefonul mobil si daca nimeni nu e prin preajma sa ma ajute, masina poate sa ramina parcata undeva in apropiere de incident si sa apara un taxi imediat. Dar eu conduc rar spre niciodata.

Din fericire masina pe care am ales-o avea cauciucuri cu tehnolgie RFT, dezvoltata de Bridgestone in anii 80. Nu a mai trebuit sa ne chinuim cu cric sau roata de rezerva. Am folosit ceva care se numeste kit de mobilitate ( o cutiuta cu ingrediente magice, un motoras, o solutie care ajunge in anvelopa si un cablu care este conectat la masina) si am umflat roata in 5 minute, fara sa ne murdarim mainile sau hainele.

A fost unul dintre acele momente in care am inteles cit de bine e ca a avansat tehnica. Nu m-am simtit nici cea mai nepriceputa, nici nu mi s-a parut foarte greu de facut fata unei pene de cauciuc.

Bine, in timp ce noi (4 tinere doamne jurnaliste din toata lumea) rezolvam pana in acest fel, o alta masina care beneficia de un sistem brevetat de Bridgestone numit Run Flat s-a plimbat linistita cu tot cu pana , la o viteza mai mica, dar fara probleme care sa-i pericliteze transportul.

Adica Bridgestone a creat si un sistem de anvelope care si in varianta cea mai nefericita, de pana, tot funcctioneaza – la o viteza mai mica – dar te poate duce acasa linistit. Un fel de anvelopa cu super puteri.

*

In cadrul altei probe, soferii (au fost si piloti antrenati, printre ei Francesco Modena, fost pilot de formula 1, dar si jurnalisti din toata lumea) trebuiau sa frineze la punct fix dupa un parcurs cu o anumita viteza. au facut experimentul cu o masina care avea cauciucuri Bridgestone, dar si cu o masina care avea cauciucuri de productie ieftina, no name.

Masina cu cauciucurile Bridgestone s-a oprit cu 4 metri mai in “scurt” decit masina cu cauciurile ieftine, care avea in continuare o viteza de 22 km/ora, ce ar fi putut provoca daune materiale sau mai grav, lovirea unui pieton.

4 metri inseamna lungimea unei masini si in situatii extreme inseamna vieti salvate.

Plus evitarea unor cheltuieli importante din accidentarea masinii.

M-am interesat si in termeni de buget, un cauciuc premium Bridgestone costa cu 30 de euro mai mult decit un cauciuc no name facut in China, adica pentru toate rotile masinii costurile in plus sunt de 120 de euro.

Am povestit asta tuturor prietenilor mei cind m-am intors din excursie.

Cind ne cumparam o masina ne gindim la culoare (noi femeile), la designul ei, la motor, la brand sau la… trend. Luam in calcul daca e accesorizata, daca are computer sofisticat care sa ne ajute sa parcam sau sa conduca singura. Daca avem spatiu in portbagaj, daca incape toata familia.

Dar nu ne gindim la cauciucurile ei.

Si, la capatul liniei, indiferent de ce masina avem , indiferent de facilitatile ei, stabilitatea si siguranta noastra e in suprafata corespunzatoare a unei carti postale, pentru fiecare roata.

*

Am vizitat si Centrul Tehnic European unde am vazut cum testeaza Bridgestone calitatea anvelopelor pe care le produce (printre altele produc si cea mai mare roata din lume, pentru un tractor urias) si atentia pentru respectarea tuturor parametrilor, cum am vazut si cit investesc in cercetare pentru a gasi componente noi , sintetice, pentru realizarea unor cauciucuri tot mai performante.

Pina nu ajungi intr-un asemenea centru de testare nu intelegi amploarea cercetarii care se afla in spatele unui produs ca o anvelopa premium ( Bridgestone produce anvelope pentru multe dintre brandurile mari de masini) si nici cit de multe detalii sunt in joc. Am vazut un artist care sculpta, la propriu, intr-o anvelopa fara urme pe ea, creind un desen nou care urma a fi testat in aparate sofisticate pentru a vedea rezistenta, cum influenteaza forta de frecare respectivele “santuri” din cauciuc. Sigur “desenul” era rezultatul unor multe ore de cercetare care implicau notiuni complicate de chimie, fizica.
Bridgestone este una dintre cele mai vechi companii producatoare de anvelope din lume ( a aparut in 1931) – e creatia unui japonez pe nume Shojiro Ishibashi, iar numele companiei e o traducere a numelui de familie al creatorului “stone bridge”:)

*

Dar cel mai tare in vizita mea la Bridgestone m-a impresionat o conversatie scurta cu Francesco Modena, fost pilot de Formula 1 in echipa Ferrari, acum ambasador al calitatii si sigurantei Bridgestone.

Povestea ca merge pe autostrada catre casa lui cu maxim 70 km /h.

“Nu mi-e frica de ceea ce n-as putea face eu cu masina pe care o conduc, ci de oamenii care se afla in trafic, sunt cu gindul la problemele de la serviciu sau de acasa. in ultimii ani mi se pare ca ne inraim tot mai mult, nu mai avem rabdare, nu ne mai intereseaza deloc si celalalt de linga noi”

A fost o lectie indirecta despre bun simt in trafic si despre atentia catre calitate.

*

Data viitoare cind va suiti in masina sa plecati catre casa ginditi-va la vorbele lui Modena si la faptul ca masina voastra sofisticata, sau nu, se sprijina in 4 carti postale.

Sunt sigura ca veti avea curind grija sa aveti cauciucurile cele mai performante.

2088
comoara#cluj: Concurs Haideti in seara asta la film

#cluj: Concurs Haideti in seara asta la film

Operatiunea “impreuna la film” (Manafu & Bazavan & friends) incepe cu… Comoara lui Corneliu Porumboiu, filmul romanesc vedeta al TIFF 2015, proaspat premiat la Cannes.

Scoatem la concurs 2 invitatii duble la proiectia de diseara din Piata Unirii a filmului Comoara. Daca esti in Cluj (sau ajungi f repede din Bucuresti:) ) si vrei sa mergi cu mine si cu Manafu la film, lasa un comentariu pe facebook, aici si diseara de la ora 21.45 mergem impreuna la film.

Cu putin noroc facem cunostinta si cu actorii din distributie, dar sigur sigur stim ca si eu si Manafu vom fi gazde simpatice.

Invitatiile ni le-a pus la dispozitie Raiffeisen, sponsorul principal al festivalului, sustinator al filmelor romanesti.

2348
isaach_de_bankole_webTiff2015, part 2: cum destinul nu te lasa – un fizician care a ajuns actor: Isaach de Bankole

Tiff2015, part 2: cum destinul nu te lasa – un fizician care a ajuns actor: Isaach de Bankole

Actorul Isaach de Bankole a fost invitatul lui Mihnea Maruta ieri la intilnirile TIFF, o sesiune de intrebari si raspunsuri deschise publicului, desfasurate in piata mare a festivalului.

Maiestria lui Mihnea, un foarte foarte bun jurnalist de interviu, care asculta cu o curiozitate reala raspunsurile interlocutorului, nu vrea sa epateze cu nimic si e foarte foarte documentat de fiecare data, a facut ca la aceasta intilnire publica Isaach de Bankole sa povesteasca o intimplare magica.

*
Putin context inainte de poveste.
Isaach de Bankole este actorul fetish al lui Jim Jarmush si are in palmares peste 60 de filme de super succes, printre ele un James Bond (Casino Royale), dar si în Manderlay- ul lui Lars von Trier sau in NCIS: Los Angeles si Miami Vice.
*
Isaach de Bankole este din Coasta de fildes si pentru ca la scoala era bun la materiile tehnice, cind familia lui a luat decizia sa-l trimita la studii la Paris a ales sa studieze matematica si fizica. In ultimul an de facultate se gindea ce cale sa urmeze. Mai are o sora, mai mare, care se pregatea sa devina medic si si-a zis ca doi medici in familie e prea mult, asa ca el va incerca sa se faca inginer.

Numai ca intr-o zi pe strada in Paris l-a oprit un domn care i-a spus ca e regizor de film si ca ar vrea sa vorbeasca putin cu el. A fost foarte reticent, i-a spus ca nu are treaba cu actoria si nici nu crede ca va avea vreodata legatura cu filmul, deci sa-l lase in pace.

Regizorul a insistat si, dupa o conversatie lunga, i-a dat o carte sa o citeasca, roman din care urma sa faca viitorul sau film in care voia sa-l distribuie.

Isaach s-a dus acasa, a citit toata noaptea cartea si… “mi s-a parut ca fac scubadiving. Pina atunci ma descurcasem la perfectie pe uscat,acum coboram in adincuri, in ocean. A fost prima carte pe care am citit-o in viata mea, pentru ca eram pasionat la scoala de materiile exacte, si mi s-a parut incredibila. M-am culcat cu gindul ca am sa ma fac actor, ca e ceva foarte special”. ( nota mea, cartea pe care o citise se numea Vendredi ou les Limbes du Pacifique si era scrisa de Michel Tournier.)

Din pacate producatorul filmului nu l-a acceptat, pentru ca era neprofesionist, iar filmul s-a facut in cele din urma cu Michael York in engleza ( e vorba de un film de televiziune, produs in 1981 care s-a numit Vendredi ou la vie sauvage) .

Regizorul filmului Gérard Vergez l-a sunat si l-a invitat sa vina sa dubleze filmul in franceza. Evident ca Isaach nu stia ce inseamna sa dublezi un film, dar cind a ajuns pentru prima data in studiouri, l-a avut pe Michael York fata in fata cu el (era primul actor pe care-l vedea “in carne si oase”) a fost profund impresionat. Apoi i-au spus ce inseamna dublajul si cum trebuie sa se sincronizeze cu replicile din scenariu cu dinamica vorbelor personajului de pe ecran.

“Era ceva tehnic, mie imi placuse matematica si fizica la scoala, eram bun la lucrurile astea, mi s-a parut magie sa pot face asa ceva”

Dupa ce a terminat dublajul s-a dus la Vergez si i-a spus ca vrea sa se faca actor, sa-i spuna unde poate sa invete, pentru ca asta e meseria pe care si-o doreste sa o aiba in viata. A primit 5 nume de academii de film, a inchis ochii si cu pixul a marcat una. Pe care a si urmat-o.

Spre disperarea parintilor care sperau sa aiba un inginer in familie.
*

Restul e istorie marcata cu niste premii de interpretare si de intilniri cinematografice foarte mari.

Isaach de Bankole este unul dintre invitatii speciali de la Tiff 2015.

1971
hairCum ar fi sa-ti lasi parul sa creasca doar ca sa-l donezi?

Cum ar fi sa-ti lasi parul sa creasca doar ca sa-l donezi?

Text de Raluca Antuca

Christian McPhilamy este un exemplu clar de curaj și perseverență. Are doar opt ani și a decis să-și lase părul să crească, pentru ca mai apoi să-l doneze unei fundații numite Children With Hair Loss.

Totul a început când băiatul a văzut pe internet o reclamă pentru bolnavii din spitalul St. Jude Children’s Research. Cei care au cancer au nevoie de peruci, iar reclama promova donarea de păr natural pentru fabricarea lor.

Au trecut doi ani, în care părul lui Christian a crescut cu 10 cm. El a primit multe critici și descurajări din partea colegilor și prietenilor, iar unii profesori sau rude i-au spus să se tundă. Mi se pare extraordinar cât de multă voință a avut pentru a face acest gest deosebit, mai ales că nu era vorba de ceva în interesul lui personal. Pur și simplu, și-a propus să facă acest lucru și nu a lăsat nimic să-i stea în cale.

 

1540
MG_2119__880Portret de soldat inainte de inrolare

Portret de soldat inainte de inrolare

Text de Raluca Antuca

Mai jos v-am pregătit o serie de fotografii cu niște tineri vizibil emoționați, foarte diferiți la înfățișare, dar care au un lucru în comun- se află pe lista celor recrutați în armată. Au între 17 și 28 de ani, unii sunt încă imaturi, iar alții sunt mai hipsterași.

Pe 11 mai, mai bine de 37.000 de bărbați din Lituania și-au găsit numele pe listele de recrutați pentru armată. Această metodă a fost reinstalată de guvernul lituanian, fapt care i-a împins pe mulți dintre ei să folosească social media ca să-și exprime gândurile despre ceea ce mulți numesc “loteria norocului”.

Ei sunt nemulțumiți de opinia publică, care îi acuză nu sunt îndeajuns de curajoși sau nu au suficientă bărbăție pentru a lupta pe front. Două femei din Lituania (un fotograf și un om de comunicare) s-au folosit de creativitate pentru a prezenta acest subiect controversat.

Au adunat 14 tineri și i-au fotografiat în uniformă militară, vrând să arate cât de periculoase sunt stereotipurile de gen și așteptările pe care societatea le are de la bărbați. Ei trebuie să fie raționali, agresivi și să nu arate nicio emoție. Picturile sunt însoțite de câteva citate, care exprimă opiniilor lor cu privire la ce înseamnă să fii bărbat și ce legătură are cu înrolarea în armată.

JAUNIUS, 18: A gun in your hands doesn’t define your manliness

VYTAUTAS, 27: Army won’t make a man out of you – if you are a dumbass, you will stay a dumbass

DOMINYKAS, 26: It’s my choice what kind of man I want to be

DANAS, 28: In my opinion, the archaic times when a man was supposed to kill a buffalo and drag it home to his family are long over. I think that army is not a bad thing in general, but a compulsory one is definitely not a good thing either. Especially when the government announced it so suddenly without any public debate or preparation. A system should be introduced, one should know at school that there is a possibility to serve in the army, one should grow up with this idea

 

Photos: Neringa Rekasiute | Photo retoucher: Simona Vaicyte

More info: neringark.com

2121
eyes-of-a-childOameni frumosi si inca o fapta buna pe care sa o facem IMPREUNA

Oameni frumosi si inca o fapta buna pe care sa o facem IMPREUNA

Primesc zilnic multe mailuri cu rugamintea de a scrie despre cite o campanie umanitara. Nu pot scrie despre toate, nu pentru ca n-as dori sa ajut ci pentru ca daca as face-o, aici ar fi zidul cererii si al plingerii, nu ar mai citi atit de multi oameni, prin urmare nici anunturile despre participarea la fapte umanitare n-ar mai fi eficiente.

Nu ma intrebati cum le aleg pe cele despre care scriu. Pur si simplu, simt citeodata ca TREBUIE  sa scriu, ca o sa faca diferenta daca scriu si o sa putem, IMPREUNA, sa schimbam putin lumea inspre mai bine.

Ca acum.

Povestea e asa.

Avem un doctor cu har si cu credinta ca poate salva copii; a facut deja minuni in spitalul Marie Curie, nu doar salvind copii carora – teoria, practica medicala –  nu le mai dadea nicio sansa, ci si luptindu-se ca spitalul in care lucreaza sa fie dotat cu aparatura cea mai performanta.

Genul de om care daca stie ca se poate, o sa se lupte pina la ultima picatura de energie, genul de om pentru care trebuie incercat totul ca sa se poata, ca sa nu fie ceva imposibil.

Medicul este Catalin Cîrstoveanu, seful sectiei de neonatologie din cadrul Spitalului Marie Curie, care zilele astea a mai facut o minune. La spitalul lui a fost adus un baietel de citeva luni, Cristian, care avea probleme complicate la rinichi care nu raspundea la dializa clasica. probabilitatea matematica sa se faca bine era spre zero pentru ca doar un aparat foarte performant, pe care spitalul nu il are, il putea ajuta putin.

Ei bine, medicul Cirstoveanu nu s-a lasat batut, a imprumutat aparatul din strainatate si acum micutul Cristian e pe drumul bun, rinichii si plaminii au inceput sa functioneze mai bine.

*

Medicul Cirstoveanu – care stie ca a pierdut anul trecut cel putin 15 copii pentru ca nu a avut acest aparat – roaga opinia publica sa faca donatii ca sa poata achizitiona pentru spitalul Marie Curie acest aparat.

Medicul Cirstoveanu, care anii trecuti a reusit sa amenajeze o intreaga sectie cu donatii de la oameni simpli si de la companii, are de data asta alaturi de el Ambasada Italiei care ofera un party special pentru toti cei care fac o donatie de 250 ron, dar orice ban e important.

Si ar fi frumos sa donam pentru ca, asa cum spuneam la inceput, putem schimba putin lumea. Poate ca noi nu o sa apelam niciodata la serviciile medicului Cirstoveanu (chiar va doresc sa nu vi se intimple sa aveti nevoie sa apelati), dar gindul ca si noi am ajutat putin pe parintii si pe copiii in suferinta ar trebui sa ne fie de ajuns pentru a face o donatie. Cit de mica.

Aici puteti vedea un reportaj – realizat de simpaticii de la Realitatea Tv – cu mama copilului care a fost salvat cu acest aparat, imprumutat din strainatate.

aici unde puteti dona. s-au strins pina acum 500 de ron, sunt sigura sigura ca putem mai mult de atit. Va multumesc frumos.

 

3455
600 mileTiff2015, part 1: Tim Roth si o lectie despre prietenie

Tiff2015, part 1: Tim Roth si o lectie despre prietenie

Ieri in prima mea zi la TIFF2015 am fost la unul dintre filmele din competitie: 600 de mile.

Nu stiam nimic despre film (intre timp am aflat ca a luat premiu pentru debut la Berlinala anul acesta), alesese filmul Razvan Penescu (liternet) care e de mai multe zile sosit si, cum am incredere in gusturile lui m-am dus si eu la acelasi film.

Stiam ca e o productie Mexic SUA si ca are 85 de min (intotdeauna ma uit sa vad cit dureaza un film, ca sa stiu daca plec in cazul in care nu-mi place, sau stau pina la sfirsitul – apropiat, cind e cazul – ca sa inteleg cu totul, sau cit pot, din ce a vrut sa spuna autorul).

Ei bine am avut surpriza ca pe la jumatatea filmului – care se simtea a fi un film facut de un debutant (un film bun, dar facut de cineva mai  la inceputul carierei) – sa-l vad pe domnul Tim Roth pe ecran.

M-am gindit cum naiba l-au convins sa joace intr-un film independent, el care are o cota uriasa si joaca in pelicule care sunt deschiderea de la Cannes. La sfirsitul proiectiei am descoperit ca a fost chiar producatorul executiv al filmului, ceea ce inseamna ca a adus si bani de acasa – sau a convns niste finantatori sa dea bani pt film. Si brusc mi s-a parut si mai frumos gestul lui.

Banuiesc ca e prieten cu regizorul filmului , Gabriel Ripstein , sau cu tatal lui, Arturo Ripstein – unul dintre cei mai premiati regizori mexicani ( Deep Crimson) sau cu bunicul lui, Alfredo Ripstein care e producator si considerat un fel de parinte al industriei cinematografice din Mexic.

Dar oricum ar fi in spatele filmului asta, dincolo de talentul tinarului Gabriel Ripstein, e o poveste despre prietenie.

Si mi s-a parut foare frumos ca asa am inceput TIFF2015.

*

De astazi vine si Cristian Manafu la Cluj si va pregatim surprize frumoase sub umbrela #raiffeisenimpreuna. Avem invitatii la proiectiile speciale pe care vi le vom face cadou – gratie sponsorului principal al festivalului Raiffeisen,  vom povesti din culisele celor mai tari petreceri si vom fi foarte foarte foarte aproape de regizorii, actorii si invitatii speciali din festival.

Sunt sigura ca, asemeni primului film pe care l-am vazut in tiff 2015, anul asta intre noi si voi va fi despre prietenie.

Vorba unei replici celebre “this is the beginning of a beautiful friendship”, ma rog, e continuarea unei frumoase prietenii pentru ca si anul trecut am fost la TIFF in aceeasi gasca si am avut super experiente impreuna LA FILM.

1975
marilyn-monroeLa multi ani, Marylin Monroe!

La multi ani, Marylin Monroe!

Teste de Raluca Antuca

Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi împlinit 89 de ani. Poate ca ar fi avut un talk show seara târziu, în care aborda subiecte excentrice sau ar fi apărut în diverse seriale ca invitat de onoare sau poate că ar fi excelat cu un serial în care ea era personaj central…

Billy Wilder, regizorul a două filme în care Marylin a jucat, a spus la un moment dat- „Mătușa mea, Minnie, este mereu punctuală și nu încurcă deloc producția, dar cine ar plăti ca să o vadă pe ea?” Deși este cunoscută ca un simbol al frumuseții secolului XX, actrița era capricioasă, punea bețe în roate și aduna în jurul ei bărbați de toate felurile.

Cei mai tineri o știu de pe căni, magneți de frigider sau tricouri din magazinele de tip angro. Poate că a fost mai bine să evite bătrânețea și să moară tânără, ca o enigmă pentru generațiile de după, dar și pentru cei care au cunoscut-o.

Cu această ocazie, am descoperit fotografii mai puțin cunoscute ale actriței care a făcut furori în America anilor ’50.

2075
556c7a224ae56e586e457d3e_vf-cover-bruce-jenner-july-2015Faceti cunostinta cu Caitlyn Jenner in Vanity Fair

Faceti cunostinta cu Caitlyn Jenner in Vanity Fair

Text de Raluca Antuca

I’m so happy after such a long struggle to be living my true self. Welcome to the world Caitlyn. Can’t wait for you to get to know her/me.

Acesta este mesajul postat pe Twitter de Caitlyn Jenner, cunoscută mai înainte ca Bruce, atletul care a câștigat aurul la Olimpiada din 1978 și care a anunțat că este transsexual. Povestea ei este deja cunoscută în toată lumea, mediatizată de toate canalele de comunicare și distribuire de știri.

Nu a fost linșat de opinia publică, ci chiar a primit mai multe comentarii pozitive, datorită susținerii din partea familiei Kardashian. Ei bine, acum Caitlyn a decis să-și arate noua identitate pe coperta revistei Vanity Fair și într-un cover story de 22 de pagini. Drept motto, ea a ales vorbele „Call me Caitlyn”, adică vrea să renască, folosind o imagine fresh, feminină care speră să-i redea încredere și fericire.

Fotografia de copertă a fost realizată de Annie Leibovitz, iar Caitlyn a ales Vanity Fair pentru că este singura revistă care îmbină cu succes jurnalismul și vedetele. Are credibilitate, bun gust și odată cumpărată, poate fi pusă pe măsuța de cafea, de unde o poate lua oricine ca să citească.

Câteva vorbe din suflet spuse de ea și un video de backstage în care vedeți cum a fost realizată coperta superbă!

It’s not about the fanfare, it’s not about people cheering in the stadium, it’s not about going down the street and everybody giving you „that a boy, Bruce”, pat on the back, O.K. This is about your life.

I’m not doing this to be interesting. I’m doing this to live.
I’m looking forward to more girls’ nights where everybody is treating you the same way. You can talk about anything you want to talk about. You can talk about outfits. You can talk about hair and makeup, anything you want. It becomes not a big deal.

A guy came in the other day and I was fully dressed. I said „Hi, Bruce here.” And I went, Oh fuck, it ain’t Bruce, I was screwing up doing it.

1803

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!