and-the-winner-isand-the-winner-is

De ce nu-mi plac premiile in care esti pus sa-ti aduni votanti ca sa castigi –

Stiu ca sunt un cosmar pentru prietenii mei care organizeaza celebrari ale unor oameni prin voturi populare pentru ca, de multe ori, le scriu ca sa le spun de ce alegerea poporului nu e intotdeauna buna.

Cativa ani la rand unii dintre ei m-au nominalizat si pe mine la tot felul de premii si m-au rugat sa-mi invit comunitatea sa voteze. N-am facut-o niciodata pentru ca, in primul rand, mi se pare penibil actul de a cersi un vot pentru un premiu care e doar o ingrasare a egoului.

Apoi, genul de premiu care e obtinut prin activarea comunitatiilor celor care sunt nominalizati e doar o buna gaselnita de marketing pentru a creste notorietatea brandului care organizeaza premiile (se joaca printre publicuri diferite) si a-si face trafic pe site, dar nu are nicio putere, nicio alta relevanta,  pentru ca ajunge sa compare mere cu castraveti pe principiul ca tot pe masa din bucatarie le gasesti pana la urma.

Cristi Manafu stie cat de vocala am fost cand Dragos Asaftei si Marian Godina au pierdut in doi ani consecutivi premiul personalitatea anului in internet in detrimentul unor tineri cu activitate mai putin remarcabila, dar mai bine inteleasa de toata lumea… paradoxal rezumata activitatea castigatorilor in cazul unuia cu ”paine” (mancare), iar al altuia cu ”circ” (umor), tocmai pentru ca alegerile s-au facut ca urmare a unor campanii in care nominalizatii erau pusi sa-si adune voturi.

Dragos Asaftei a ajuns, gratie activitatii sale din online, fotograful presedintelui Romaniei la 23 de ani si e un tanar implicat in foarte multe activitati sociale si educationale, o performanta greu de egalat, iar Marian Godina a reusit cu umorul lui, dar si cu spiritul dreptatii pe care-l are in sange, sa schimbe putin imaginea politiei romane; si el si-a dus activitatea din online mai departe de notorietate si a utilizat tot ce a castigat in online pentru a salva vieti si a face educatie.

Amandoi au mult bun simt si, organic, li s-a parut anapoda sa-si faca o campanie puternica pentru a castiga un premiu.

“Daca vrei sa faci ceva care e diferit, care sa revolutioneze, lucreaza singur sau cu cat mai putini oameni. Cu cat sunt mai multi implicati in proiect, cu atat devine mai comun,” mi-a spus acum 6 ani  Ejnar Truelsen un domn care a creat un calapod pentru pantofii sport care a revolutionat lumea sportului si a modei. (aici puteti citi despre intalnirea mea cu el)

Am mereu in gand vorbele lui cand intalnesc festivitati de premiere cu trofee obtinute prin votul publicului.

Cred ca o comisie de specialitate care numeste un castigator pentru un premiu e infinit mai relevanta pentru calitatea castigatorului pentru ca are cunostinte mai specifice pentru a putea desemna un lider in inovatie, in creatie, in… ce e desemnata comisia sa ofere premiul.

Cum mai cred ca un vot al publicului va alege intotdeauna pe cineva mai apropiat de mediocru/ de medie (pentru ca e inteles de mai multi) decat de inovatie si noi drumuri pe care le poate deschide.

 

 

 

 

Leave a Comment


8 × three =

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!