Astazi toata lumea e incantata de speech-ul rostit de Meryl Streep aeara la Globurile de Aur. Am auzit comentarii la tv cum ca la Globurile de aur nu se face politica si ca, iata, doamna a avut curaj si-a incalcat regula.

La Globurile de aur s-a facut mereu politica, iar doamna Meryl Streep a mai avut curaj de cateva ori sa spuna lucrurilor pe nume. Da, acum in contextul in care tot Hollywood-ul a facut campanie pentru Hillary Cinton si e in tabara celor care au pierdut, e mai puternic efectul vorbelor ei.

(foarte bine scrise, de cine au fost scrise – as vrea f mult sa stiu cine i-a scris speech-ul sa mai citesc si alte lucruri pe care le-a produs 🙂 )

Nu stiu daca va mai aduceti aminte de anul in care Meryl Streep a castigat Globul de Aur pt Ingeri in America si de discursul ei de atunci

sau de finalul discursului lui George Clooney de acum doi ani cu Je suis Charlie

sau de speech-ul lui Chris Colfer, cel care a jucat rolul pustiului gay din Glee, tot despre bullying

Sunt multe speech-uri de la premiile mari care ne-au vorbit despre ura si bullying si despre lipsa empatiei (domnul care a castigat pentru serialul Transparent de pe Amazon – Jeffrey Tambor, un alt exemplu). Poate pentru ca acesti actori – domni si doamne – prin meseria lor sunt pusi sa -si foloseasca empatia, dar sunt si expusi mai mult decat noi judecatii publice. Ne-am emotionat – sau nu – ascultandu-i, ni s-a parut ca sunt despre problemele altora si ne-am vazut de treaba mai departe.

In epoca social media cand toti avem o parere – si credem ca lumea a inceput o data cu noi, deci noi avem dreptatea absoluta – speech-ul doamnei Meryl Streep ne-a atins mai tare. Pentru ca ni s-a parut ca e (si) despre noi.
Doar ca – desigur – uitam ca si noi am imprastiat ura si aroganta in spatiul public.