Cum am scris aici, am antrenament de a sta in casa fortat. Am mai trecut prin asta, stiu momentele de ups & down ale mintii mele si incerc sa lupt cu ele.

Printre micile victorii din  prima saptamana de stat in casa trec urmatoarele:

• Am plans doar o data si nu pentru ca mi-era greu ci pentru ca m-a emotionat foarte mult doamna asistenta de la Alba Iulia care, cand a vazut ca prima pacienta stabilita pozitiv era foarte panicata iar costumul dansei de protectie nu o lasa sa-i transmita nicio emotie de incurajare, a luat o decizie simpla dar foarte foarte frumoasa.. Doamna asistenta i-a spus pacientei ca atunci cand i se incheie tura trece prin dreptul ferestrei ei, fara costum, ca sa o vada si sa stie cine are grija de ea. Un gest de o empatie si intelegere minunate. Ii doresc tot binele din lume doamnei asistente (desigur si pacientei ).

 

• Am baut toata saptamana doar doua pahare de vin. Nu de necaz sau ca sa uit de ingrijorare ci pentru ca se potriveau cu mancarea.

 

• Am mancat foarte organizat – nu doar alimentele care expira primele, asta fac mereu, dar si in marja de 1400 de calorii zilnice, cum mancam si cand nu stateam acasa non stop. In continuare cu un procentaj bun de legume si fructe. (si mi-am pastrat si o zi pe saptamana cu mancare de rasfat, lucruri care-mi plac mie f f mult. Nu le mentionez aici pentru ca nu mi se pare politicos in aceste vremuri sa scriu despre cine stie ce aliment ca sa-i fac pofta altcuiva care nu poate iesi din casa)

 

• Mi-am pastrat programul de trezire la ora 5. Ce-i drept am avut si foarte mult de munca saptamana trecuta, dar sunt in continuare in ritmul meu de viata culcarea la maximum 23, trezirea la intre 4 si 5, niciodata cu alarma. La fel si programul de exercitii mentale de la trezire, la miscarea fizica mai am probleme, nu am facut mai mult de cateva rotiri de brate si de picioare zilnic.

 

• Am un program in mintea mea (nu l-am pus pe to do zilnic) despre sunat prietenii. Am grija sa-i sun sau sa-i intreb pe whatsapp macar o data la 2 zile cum sunt si daca au nevoie de ceva… dar da, am to do list cu lucruri pe care sa le fac zilnic, imi da o stabilitate si o rutina.

 

• Pana astazi am stat pe balcon, la soare, cel putin 30 de min dimineata si alte 30 de minute seara, cand e lumina aurie, minunata.

 

• Nu m-am uitat la stiri mai mult de 2 ore pe zi, la 13.00 o ora si la 19.00 inca o ora. Nu ma ajuta cu nimic sa ma ingrijorez si sa ma consum emotional de toate nenorocirile care sunt deja anuntate.

 

• Pe net petrec mai mult timp pentru ca scriu zilnic pentru urban.ro mai multe texte (gasiti acolo propuneri culturale foarte smart pentru fiecare zi si lucruri care sa va aduca bucurie, dar sa si invatati ceva, in aceste zile complicate), dar nu mai citesc prostiile de pe facebook. Am comentat saptamana asta la 3-4 postari care sareau calul, atragand atentia asupra eticii meseriei noastre si responsabilitatii pe care o avem in aceste vremuri pentru ceea ce punem in spatiu public. Cred ca e si mai multa ura si frustrare acum in online si va fi tot mai mult pentru ca anxietatea statului in casa va deveni prezenta in mintea fiecaruia dintre noi. Mi-a propus sa nu mai comentez deloc, la nicio postare. Nu ajuta. Oricum, cred ca de la inceputul anului nu am comentat de mai mult de 10 ori la ceva pe net. Nu e genul meu, si nici timp nu aveam sa citesc ce scriu altii.

 

• Am vazut 7 episoade din ultimul sezon Homeland. Cate unul pe zi. Ca sa nu-mi consum tot timpul in letargie pe canapea. E foarte fain cum incearca sa inchida, din naratiune, toate cercurile si intamplarile din sezoanele trecute.

 

La nereusite trec ca nu am inceput sa sortez din haine, nu am citit nicio carte saptamana trecuta, nu am facut meditatie in fiecare zi pentru ca mai am cred cam o saptamana sa cobor ritmul mental de la nebunia profesionala care a fost pentru mine in primele 2 luni si jumatate . Dar… avem timp mult si recuperez.

Acum 2 saptamani, cand munceam foarte foarte mult, cu multe proiecte in paralel, imi ziceam “abia astept sa se faca 16 martie sa scap de un proiect si sa ma odihnesc o saptamana”. Intre timp mi s-a schimbat viata cu totul, si cred ca ma voi odihni niste multe saptamani.

Sper ca programul meu si felul in care incerc sa ma adaptez sa va inspire si sa va ajute sa treceti prin aceste momente grele. Stiu ca vom avea momente cand mental ne va fi greu, dar la fel de bine stiu ca, daca ne hranim mintea cu ce trebuie, vom reusi sa trecem peste orice eveniment emotional.

Cred ca vremurile acestea o sa ne dezvolte empatia, dar nu vom putea sa ne curatam de ego si mici (sau mai mari) rasfaturi emotionalo- narcisiste pana cand nu vom ajunge, fiecare, la fundul sacului emotional personal. Ca sa ne putem ridica mai curati si mai buni, mai intai o sa fim jos. Dar trebuie sa invatam sa acceptam asta.

Va doresc intelepciune, curaj si bunatate. Si sa aveti grija sa ramaneti sanatosi.

foto by Alex Galmeanu